Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Channel Catalog


older | 1 | 2 | (Page 3)

    0 0

    Literatura noir scandinavă a devenit astăzi aproape un brand în sine. Țările nordice se dovedesc o adevărată pepinieră de talente literare, care, după ce au cucerit cititorii din zona lor, au captat interesul și admirația iubitorilor de thrillere și romane polițiste din toate colțurile planetei. Stilul realist, ritmul alert, intrigile spectaculoase, cu o artă a suspansului desăvârșită și, nu în ultimul rând, personajele memorabile au devenit cărți de vizită ale literaturii noir scandinave. Citind cărțile lui Jørn Lier Horst, Camilla Lackberg sau Anne Holt, autori publicați de Editura Trei, ne putem imagina că avem de-a face cu scriitori care și-au construit cu răbdare și perseverență o carieră literară. În realitate însă, este vorba doar despre pasiune 100%. Asta pentru că, înainte de a fi copleșiți cu premii și atenția fanilor de cele mai variate naționalități, mulți dintre acești scriitori și-au câștigat existența făcând cu totul altceva. Să descoperim 7 autori de romane noir și meseriile lor dinainte de celebritate.

    1. Autorul Casei de vacanță, roman publicat la editura Trei și al seriei care-l are ca protagonist pe inspectorul William Wisting, Jørn Lier Horst și-a petrecut 20 de ani din viață ca inspector de poliție și ofițer de investigații. Scriitorul ale cărui volume au fost traduse în treizeci de țări, a câștigat premii prestigioase ale literaturii polițiste și a cunoscut un succes impresionant de public spune că pentru cariera sa literară anii petrecuți în poliție au fost esențiali. „Am cunoscut oameni care au avut de-a face cu crime oribile. Pentru mulți ani, treaba mea a fost să stau de vorbă cu criminali. Aceste întâlniri, când stai față în față cu durerea, disperarea sau regretul oamenilor, probabil că dau cărților mele acea autenticitate, care nu poate fi simulată” spune Horst. Scriitorul norvegian a încercat o vreme să lucreze ca polițist și să și scrie. Însă, în 2013, a realizat că trebuie să facă o alegere. „Mi-a plăcut să fiu polițist. Este o slujbă interesantă și palpitantă. Dar, în același timp, este serioasă și implică multă responsabilitate. Când am încheiat această carieră, am simțit, literalmente, cum mi s-a luat o greutate de pe umeri. Uneori îmi lipsește acea viață, însă nu mă mai întorc din drum” spune Jørn Lier Horst.[gallery link="file" columns="2" size="full" ids="5685,5684"]
    2. Dacă scriitorul norvegian vorbea despre responsabilitățile slujbei sale, ce ar putea să spună Anne Holt una dintre cele mai de succes autoare de literatură noir scandinavă, care a fost pentru o vreme ministru al Justiției în Norvegia. Cu o carieră literară impresionantă, autoarea romanelor Moartea demonului, În spatele norilor întunecați, Fericiți cei însetați, Zeița oarbă sau „Doamna preşedintă” (pentru a enumera doar o parte dintre volumele apărute la Editura Trei) este tradusă în peste 25 de țări și recunoscută ca o adevărată maestră a genului. Anne Holt a lucrat doi ani la departamentul de poliție din Oslo, a fost apoi avocat, procuror și publicit, iar pentru o scută vreme ministru al Justiției. A demisionat însă din motive de sănătate.
    3. Cea mai cunoscută autoare a genului noir din Suedia, „Agatha Christie suedeză”, cum este răsfățată de fani, Camilla Läckberg se regăsește constant în fruntea topurilor bestsellerurilor și, evident, și între cei mai bine plătiți scriitori. Autoarea romanelor Prinţesa gheţurilor, Predicatorul, „Piază rea”, Cioplitorul în piatră, Copilul german sau Sirena publicate de Editura Trei a fost pasionată de mică de genul literar care avea să-i aducă și consacrarea. Și tot de atunci a început să scrie, deși s-a considerat multă vreme o diletantă. Scriitoarea ale cărei volume sunt cunoscute și apreciate în 60 de țări a lucrat ca economist multă vreme, până când soțul și părinții săi i-au oferit cadou de Crăciun un curs de scriere creativă. Ce a urmat știm cu toții. Iată că aptitudinile pentru științe economice nu exclud o imaginație atât de bogată. Camilla Läckberg este și astăzi parter într-o afacere cu bijuterii, „Sahara Silver Jewelry”, însă se dedică în primul rând scrisului. „Sunt un scriitor foarte vizual” spune autoarea suedeză. „Văd povestea în imagini, iar când scriu o carte e ca și cum mi-ar rula un film în minte”.[gallery link="file" columns="2" size="full" ids="5687,5688"]
    4. „Nu am fost niciodată prea grozavă la prins hoți. Am o memorie a fețelor îngrozitoare!” Afirmația îi aparține scriitoarei britanice Clare Mackintosh, care a uimit lumea literară cu debutul său fulminant, thrillerul Te las să pleci, tradus în peste 30 de limbi. Clare Mackintosh a lucrat doisprezece ani în poliție, a fost sergent, iar apoi a avansat rapid ca inspector de operațiuni pentru Oxfordshire. Așadar, afirmația ei că nu era prea bună la prins hoți este doar o exagerare. Adevăratul motiv pentru care Clare Mackintosh a parăsit forțele de poliție a fost moartea unuia dintre băieții săi, la numai câteva săptămâni după naștere și faptul că nu putea dedica mai mult timp familiei sale. Din 2011, Clare Mackintosh a devenit scriitoare „cu normă întreagă”. Te văd, roman publicat de Editura Trei, a apărut în aproape 30 de țări și a confirmat faptul că alegerea pe care a făcut-o Mackintosh în ce privește cariera este cea corectă. Numai pe copiii săi nu i-a impresionat succesul literar al mamei lor. Însă, după ce Clare Mackintosh i-a „suflat” un premiu lui JK Rowling și a primit felicitările acesteia, chiar și copiii scriitoarei britanice au fost convinși de valoarea cărților acesteia.
    5. Unul dintre numele cu rezonanță ale literaturii noir scandinave, ale cărei romane au fost publicate la noi de Editura Trei este Yrsa Sigurdardóttir. Creatoarea personajului Thóra Gudmundsdóttir, care i-a adus scriitoarei celebritatea în lumea întreagă a combinat însă mulți ani pasiunea pentru scris (căreia îi rezerva orele târzii din noapte) cu o slujbă de inginer constructor, care îi ocupa toată ziua. Yrsa Sigurdardóttir a debutat inițial ca autoare de cărți pentru copii, foarte amuzante, pe care a început să le scrie după ce a sesizat calitatea îndoielnică a volumelor citite de fiul ei. „Am început să scriu romane polițiste pentru că aveam o nevoie disperată să fac o pauză de cărți umoristice. E tare greu să fii amuzant tot timpul” se destăinuie scriitoarea islandeză. Și în cazul său alegerea a fost cea corectă, pentru că Yrsa Sigurdardóttir, autoare printre altele și a romanului Cenuşă şi pulbere, este la ora actuală una dintre cele mai apreciate autoare de cărți polițiste din lume.
    6. Creatorul seriei care-l are ca protagonist pe detectivul Erlendur, celebru deja în toată lumea și tradus în peste 40 de limbi, Arnaldur Indriðason, autorul romanelor Orașul borcanelor (Editura Trei, 2010) sau Liniștea mormântului (Editura Trei, 2011) a lucrat în presă mulți ani până când a devenit unul dintre cei mai populari scriitori din Islanda. Arnaldur Indriðason a fost jurnalist la un cotidian islandez și apoi critic de film până când celebritatea personajelor create de el l-a determinat să aleagă cariera de scriitor.
    7. „Regina scandinavă a romanului polițist”, autoarea de bestselleruri internaționale care a stârnit admirația lui James Patterson, cel mai bine plătit scriitor din lume, Liza Marklund a lucrat ca reporter de investigații timp de zece ani înainte de a cunoaște celebritatea. Creatoarea seriei Annika Bengtzon vândută în peste 15 milioane de exemplare și citită în 33 de limbi a lucrat și ca editor de știri pentru televiziune sau ca editorialist pentru diferite publicații din Suedia sau alte țări europene. Deși nu a renunțat nici astăzi la activitatea jurnalistică, colaborând din când în când cu diferite publicații, Liza Marklund a ales în primul rând cariera de scriitoare, cea care i-a adus un loc în fruntea topului bestseller New York Times, dar și titulatura neoficială de regina scandinavă a romanului polițist. Lupul RoșuFundaţia Paradis, Studio 69 şi Testamentul lui Nobel sunt câteva dintre romanele Lizei Marklund apărute la Editura Trei.

    Articolul 7 autori de romane noir și meseriile lor dinainte de celebritate apare prima dată în .


    0 0
  • 05/16/18--02:08: Cine este Jordan Peterson?
  • Cine este Jordan Peterson, autorul celei mai vândute cărți pe Amazon, care va fi lansată și în România, la Bookfest de Editura Trei?

    Editura Trei pregătește pentru ediția de la finalul lunii mai a Salonului Internațional de Carte „Bookfest” lansarea unei cărți fenomen în SUA, 12 Reguli de viață - Un antidot la haosul din jurul nostru.

    Cartea, care a ajuns pe locul 1 în topul vânzărilor pe Amazon, este scrisă de Jordan Peterson, care a devenit în ultimii doi ani cea mai controversată voce pe teme sociale și politice din media internațională, cu precădere în SUA și Canada.

    Cine este Peterson și cum a reușit să atragă nu numai foarte mulți simpatizanți și cititori, dar și contestari?

     Psiholog clinician, cercetător și public speaker, Peterson a studiat Științele Politice și Literatura engleză la Grande Prairie Regional College și și-a încheiat studiile la University of Alberta. Deține un doctorat în Psihologie Clinică, obținut de la McGill University, urmat de un stagiu de practică de doi ani, la spitalul cu același nume. A lucrat, de asemenea, și la Harvard University ca asistent si profesor asociat și are o experiență de peste 20 de ani în munca de psiholog clinician, bazată pe un număr de câte 20 de clienți pe săptămână. În prezent este profesor de psihologie la Universitatea din Toronto.

    Este autor și co-autor a peste 100 de lucrări științifice, cărora li se adaugă și cărțile „Maps of Meaning: The Architecture of Belief”, publicată în 1999 și „12 RULES FOR LIFE - An Antidote to Chaos” care a avut lansarea în Canada în ianuarie 2018 și care va fi lansată în România de Editura Trei, în perioada 30 mai – 3 iunie 2018.

    El a devenit cunoscut nu numai datorită interviurilor oferite în diverse publicații și emisiuni de televiziune, dar și în mediul online, unde a postat cursurile predate studenților. „În 2013, observând ascensiunea platformei YouTube, dar și datorită popularității unor colaborări cu TVO, un post canadian de televiziune publică, am decis să filmez conferințele mele universitare sau publice și să le urc pe internet. Acestea s-au bucurat de o audiență incredibil de mare – peste un milion de vizualizări până în aprilie 2016. Numărul lor a crescut dramatic de atunci până azi (mai mult de optsprezece milioane în momentul acesta), dar aceasta se datorează parțial implicării mele într-o controversă politică care a avut parte de o atenție exagerat de mare. Însă asta e altă poveste. Poate chiar o altă carte”, scrie Peterson chiar în deschiderea cărții „12 Reguli de viață - Un antidot la haosul din jurul nostru”.

    Evenimentul la care face referire și care i-a crescut și mai mult cota de popularitate a avut loc în octombrie 2016. Numele său a fost implicat într-o dezbatere la nivel național în Canada, legată de o hotărâre de lege, C-16, privind drepturile transgender-ilor și interzicerea discriminării persoanelor pe baza identității și expresiei de gen. În acest context, profesorul Peterson a refuzat să se adreseze unui student folosind pronumele neutru ales de acesta, declarând că: „Nu voi utiliza cuvinte indicate de alții. În special dacă sunt create de ideologiile radicale de stânga”. În numeroase dezbateri tv pe acest subiect, el a mai declarat că este „împotriva unei legislații care să decidă ce cuvinte ar trebui, eu și alți oameni, să rostim (…) mai ales în cazul unor construcții lingvistice artificiale ale unor persoane pe care le consider ca având vederi radicale”. Poziția lui a creat numeroase controverse în rândul unor studenți și a unor profesori, aceștia sugerând că ar fi vorba despre aspecte legate de încălcarea drepturilor omului, dar a atras și numeroase opinii favorabile, el accentuând că vorbește în primul rând despre libertatea de exprimare.

    Datorită scrierilor sale, a modului foarte direct în care vorbește despre adevăruri incomode în interviuri și a ideilor sale percutante și tranșante, Peterson a devenit una dintre cele mai importante figuri publice ale momentului, cu influență nu doar în psihologie, ci și în educație, cultură, politică, istorie. Jurnalistul New York Times, David Brooks, îl consideră pe Peterson „probabil cel mai influent intelectual din sfera publică în Occident, în acest moment”.

    În „12 Reguli de viață - Un antidot la haosul din jurul nostru”, Peterson vorbește despre disciplină, libertate, aventură și responsabilitate, concentrând aceste concepte filosofice sub forma a 12 reguli practice, cu un conținut profund.

    Norman Doidge, doctor în medicină, autor al „The Brain That Changes Itself” și prieten al autorului, semnează și prefața cărții, spunând despre conținutul acesteia că: „regulile din această carte sunt uneori solicitante. Ele impun parcurgerea unui proces treptat care te împinge către o nouă limită. Aceasta presupune, cum am spus, aventurarea în necunoscut. Depășirea limitelor sinelui actual solicită niște decizii atente și urmărirea îndeaproape a idealurilor: idealuri poziționate undeva sus, deasupra ta, superioare ție – despre care nu poți fi întotdeauna sigur că le vei atinge. Dar dacă nu e sigur că ne putem atinge idealurile, de ce să le mai urmărim? Pentru că dacă nu te străduiești să le realizezi, n-o să simți niciodată că viața ta are un sens”, încheie Norman Doidge.

    12 Reguli de viață - Un antidot la haosul din jurul nostru va fi lansată de Editura Trei la Salonul Internațional de Carte „Bookfest”, care se va desfășura în perioada 30 mai - 3 iunie, in noul pavilion B2, de la Romexpo.

    Articolul Cine este Jordan Peterson? apare prima dată în .


    0 0

    După o introspecție a celor mai profunde traume emoționale născute din vinovăție și diversele măști ale fricii, noul roman al scriitoarei Camelia Cavadia abordează o lume nouă, aceea a copiilor dispăruți.

    Purgatoriul îngerilor, al treilea roman al Cameliei Cavadia care apare la Editura Trei, aduce  în prim-plan o realitate cumplită, văzută atât prin ochii inocenți ai copiilor forțați să se confrunte cu o lume abuzivă și nedreaptă, cât și prin lentila uneori atât de deformată a privitorului. Așa cum și-a obișnuit cititorii, Camelia Cavadia sondează în sufletele personajelor, coborând în cele mai adânci străfunduri ale Infernului, acolo unde se dă cea mai aprigă luptă dintre Bine și Rău, dreptate și nedreptate.  Îngeri fără vină, copiii ajunși în Purgatoriu pot fi salvați prin Bunătate sau pot fi lăsați să alunece pentru totdeauna în Infern. E omenirea capabilă să le stopeze căderea sau se mulțumește să-i privească nepăsătoare de pe margine?

    Am scris această carte pentru că mă impresionează vulnerabilitatea copiilor, pentru că uit greu un chip trist, pentru că nu pot să nu mă-ntreb unde dorm, ce mănâncă, ce vieți au copiii străzii, dar mai ales care este povestea care i-a adus acolo.  Am scris-o și pentru că sunt mamă. Și mi-e imposibil să gândesc ce-aș face și cum aș reuși să supraviețuiesc dacă s-ar întâmpla vreodată ceva rău copilului meu”, spune Camelia Cavadia.

    Scriitorul Radu Vancu despre Purgatoriul îngerilor:

    Spunem mereu, și a devenit un clișeu, că literatura înseamnă empatie. Însă prea puțini dintre noi, scriitorii, facem din literatura noastră un document real, emoționant, mișcător al acestei empatii. Romanul Cameliei Cavadia tocmai așa ceva este: documentul emoționant al unei lumi a copiilor dispăruți. Un document al infernului și al purgatoriului pe care acești îngeri căzuți fără voia lor sunt nevoiți să-l parcurgă. Tocmai astfel de documente îți dau speranța că literatura înseamnă, totuși, mai mult decât un joc estetic. Mă bucur mult, așadar, că o astfel de carte e posibilă.”

    Lansarea cărții Purgatoriul îngerilor va avea loc sâmbătă, 19 mai, la ora 13.00, la Galeria Mobius din str. Mendeleev nr. 2. Vor vorbi despre carte, alături de autoare, Amalia Enache - jurnalist și Virginia Costeschi - coordonator editorial al Grupului editorial Trei.

    Cartea va fi disponibilă la standul Editurii Trei din cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest, care se va desfășura în perioada 30 mai - 3 iunie, în Pavilion B2 - Romexpo.

    Articolul Camelia Cavadia lansează cel de-al treilea roman, Purgatoriul îngerilor apare prima dată în .


    0 0

    Apreciat în toată lumea pentru romanele și povestirile sale, dar mai ales pentru tipul de fantastic pe care l-a introdus în literatura lumii, Haruki Murakami și-a câștigat deja statutul unuia dintre cei mai importanți scriitori contemporani. Din acest motiv, remarca lui Murakami dintr-un interviu pentru „Asia News” - „Cred că încă am potențial să mă perfecționez ca scriitor” – ne poate aduce zâmbetul pe buze. Cititorii și fanii lui Murakami așteaptă an de an ca acesta să primească Nobelul pentru literatură, ca semn al recunoașterii universale a valorii sale, iar scriitorul japonez se concentrează doar asupra muncii sale, sperând ca fiecare nou roman să fie mai bun decât precendentul. Dacă stăm bine să ne gândim, aceasta este normalitatea și așa, probabil, trebuie să procedeze orice artist. „Nu, nu vreau premii. Asta înseamnă că ești terminat” spune, de altfel, Murakami.

    Despre artă și creație este vorba și în cel mai recent volum al lui Murakami lansat în librăriile din România – „Uciderea comandorului. O idee își face apariția” (volumul I). Scriitorul japonez mărturisește în interviul pentru „Asia News” că ideea cărții i-a venit după ce a vizitat regiunea Tohoku, afectată de un cutremur devastator în urmă cu șapte ani. „Prima dată mi-a venit în minte titlul cărții, care are o vibrație stranie, iar apoi primele propoziții. Apoi, odată ce încep să scriu e ca și când, în fiecare zi, încerc să nu scap din ochi un iepure care îmi arată drumul”.

    „Iepurele” l-a condus pe Murakami spre povestea unui pictor de 36 de ani, proaspăt divorțat, care se mută într-o casă izolată, în vârf de munte, pusă la dispoziție de un prieten (fiu de pictor și el). Cititorii lui Murakami se așteaptă ca, odată cadrul narațiunii stabilit, povestea să se deschidă spre dimensiuni fantastice, simbolice. Este ceea ce se va întâmpla și în acest roman. Apariția unui personaj misterios, care își dorește un portret și descoperirea unui tablou straniu, cu scene inspirate din opera lui Mozart, „Don Giovanni” proiectează viața pictorului pe o orbită fantastică. Torturat de un puternic sentiment al pierderii (soției și inspirației), protagonistul romanului va ieși (la propriu și figurat) dintr-o „gaură neagră” și va descoperi puterea de a crede – într-o altă persoană, dar și în el însuși.

    Munca la această carte nu a fost deloc ușoară recunoaște Murakami: „Am rescris romanul de opt ori de la început”. În stilul său atât de bizar de lucru, scriitorul japonez mărturisește că s-a pregătit cum a putut mai bine pentru a trece și de această probă de foc. În primul rând, a alocat timp antrenamentului fizic și a alergat un maraton întreg (la 69 de ani). În al doilea rând, și-a perfecționat stilul lucrând mult la traduceri și, în al treilea rând, a ascultat muzică. Și încă o regulă de la care Murakami nu se abate – nu își recitește niciodată romanele și nuvelele.

    „Uciderea comandorului” este un roman de dimensiuni ample (la fel ca „1Q84”), iar scriitorul și-a anunțat încă de la început dorința de a scrie o „poveste multistratificată și profundă”: „Un roman de asemenea dimensiuni se plasează exact la capătul opus față de social media ca Twitter și Facebook, unde cuvintele sunt vândute la bucată. Faptul că trăim vremuri când scurte remarci sunt înghițite cât ai clipi din ochi m-a făcut să-mi doresc să scriu o poveste lungă, pe care cititorii să nu o poată lăsa din mână, odată ce au început să o citească.”

     

    Murakami dezvăluie faptul că în „Uciderea comandorului” apare o temă nouă pentru romanele sale – puterea unei persoane de a crede în altă persoană. Și, de asemenea, acesta este primul roman în care sunt descrise aspecte ale vieții de familie.

    Munca de traducător a lui Murakami include 70 de cărți traduse pe parcursul a 36 de ani. Pentru scriitorul japonez aceasta este doar o etapă de pregătire pentru munca sa de scriitor. „Am învățat despre metafore citindu-l pe Raymond Chandler, iar de la Raymond Carve am învățat mult despre abilitatea de a scrie. Să ating nivelul lor este pentru mine un plan pe termen lung. Dar cred că încă am potențial să mă perfecționez ca scriitor. Uciderea comandorului cuprinde și un omagiu pentru Marele Gatsby”.

    Cât despre puterea pe care o are asupra cititorilor o carte bună, Murakami spune: „Dacă citești un roman, nu poți să spui imediat dacă s-a schimbat ceva în tine. O declarație provoacă o altă declarație și un mesaj pe social media va primi doar replici pe social media. Ce primesc oamenii care citesc și asimilează romanele pe care le-au parcurs este ceva foarte diversificat. Vreau să protejez acea putere care provine din diversitate”.

     

     

    Articolul Haruki Murakami: „Cred că încă am potențial să mă perfecționez ca scriitor” apare prima dată în .


    0 0

    A fost tradus în 50 de limbi până acum și a vândut peste 40 de milioane de exemplare în toată lumea, așa poate fi sintetizat succesul incredibil al autorului norvegian Jo Nesbø, cel care a scris și romanul Fiul, apărut și în România la Editura Trei în colecția Fiction Connection.

    Cu toate că a declarat că și-ar dori ca biografia lui să fie scrisă de un scriitor atât de netalentat, încât să nu fie publicată niciodată, viața lui Jo Nesbø rămâne una de roman. Iată 10 lucruri interesante care i-au marcat existența:

    • Provine dintr-o familie de cititori și povestitori. Mama lui a fost bibliotecară, iar tatăl lui obișnuia să citească în fiecare după-amiază. Tot lui îi plăcea enorm să spună povești și făcea acest lucru atât de frumos, încât chiar și atunci când le repovestea reușea să își cucerească ascultătorii.
    • Atunci când citește, este interesat de poveste, în primul rând, și abia apoi de suportul prin intermediul căruia ajunge la ea. Cu toate acestea, preferă cărțile în format clasic, dar e familiar și cu cele în format electronic și cu audiobook-urile.
    • Cărțile lui de acasă stau în bibliotecă în ordine alfabetică.
    • Fotbalul era marea lui pasiune în copilărie și juca mai tot timpul. Cumva firesc, a ajuns să joace pentru Molde FK, una dintre cele mai bune echipe ale Norvegiei. O accidentare la genunchi i-a pus însă capăt acestei cariere, nu și pasiunii, așa că Jo Nesbø este microbist.
    • Este pasionat de alpinism în asemenea măsură, încât în fiecare iarnă, timp de două luni, merge în sudul Thailandei unde nu face altceva decât să se cațere și să scrie.
    • Face parte din Di Derre, o trupă pop rock care a avut succes în scurt timp de la înființare. După doar un an mergeau în turnee, iar biletele pentru concertele lor se epuizau în doar câteva ore după ce erau puse în vânzare.
    • A scris prima sa carte după o perioadă de epuizare maximă. Lucra ziua și avea concerte noaptea, iar acest stil de viață l-a afectat atât de mult, încât după un an simțea că urăște tot și pe toată lumea, inclusiv pe el însuși. Și-a luat șase luni libere, a plecat în Australia, dar... și-a luat și laptopul cu el.
    • În timpul celor 30 de ore cât durează zborul de la Oslo la Sidney i-a venit ideea primei cărți, pe care a și început să o scrie în momentul în care a ajuns la hotel, cu toate că era în toiul nopții și că se simțea obosit din cauza diferenței de fus orar.
    • S-a folosit de un pseudonim pentru a trimite manuscrisul primei sale cărți unei edituri. Pur și simplu nu voia ca cineva să fie tentat să publice „o tâmpenie” doar pentru că era scrisă de un star pop.
    • Petrece mult timp pe drumuri, dar profită de ele, așa că scrie chiar și în tren sau în avion. Nu se grăbește niciodată să predea o carte dacă nu e mulțumit de ea. Replica standard pe care o dă mereu editorilor este aceea că o nouă carte este la doi ani distanță.

    Articolul 10 lucruri fascinante despre Jo Nesbø, autorul romanului Fiul apare prima dată în .


    0 0

    Ideea de vacanță perfectă este asociată de mulți dintre noi cu plaje cu nisip fin, scăldate de soare și de valurile mării sau oceanului. Dacă vrem să descoperim plaje fabuloase vestea bună este că nici nu trebuie să mergem prea departe. Europa ne oferă destule variante de vacanțe la mare (sau ocean), pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele. Nu rămâne decât să decidem ce anume ne dorim: vacanță cu familia, aventuroasă, romantică sau pur și simplu de relaxare.

    1. Dacă sunteți în căutarea unui loc pentru o vacanță liniștită la malul oceanului, plajele din Peninsula Troia, Portugalia sunt ideale. Întinderi de nisip alb care dau impresia că nu se mai sfârșesc, păduri de pin, ocean cu ape liniștite, numai bune pentru înot și numeroase alte posibilități – de relaxare sau explorare a zonei – toate acestea le oferă plajele Peninsulei Troia. Se pot face excursii cu feribotul pe râul Sado, aflat pe o latură a peninsulei, există cafenele și baruri aproape de plajă (cu vinuri excelente), kilometri de nisip fin și o priveliște incredibilă oriunde te-ai uita. Pentru cei care își doresc mai multă intimitate, zonele din sudul plajei oferă oportunitatea descoperirii unor locuri aproape neatinse de civilizație, în care singurul zgomot care se aude este cel al valurilor oceanului Atlantic spărgându-se de mal. Peninsula Troia are și avantajul de a se afla la distanță mică de Lisabona, spre sud. Considerate unele dintre cele mai frumoase din lume, plajele din Troia sunt accesibile plecând din Setubal, cu feribotul, distanță care se parcurge în aproape o oră, timp în care cei norocoși pot admira delfinii. Nu trebuie însă ratată vizitarea acestui oraș, tipic portughez și foarte pitoresc. Cazarea nu este foarte scumpă nici chiar în hotelurile situate aproape de ocean. Însă apele acestuia sunt destul de reci, ceea ce ar putea constitui un inconvenient pentru unele persoane și, la fel, prețul unei umbreluțe pe plajă (care poate ajunge la 20 de euro).


    2. Pentru cei mai aventuroși, iubitori de peisaje spectaculoase și nu neapărat de confort plaja Carnota din Galicia, Spania, aflată în topul celor mai frumoase plaje din lume, este un loc care trebuie vizitat. Dunele de nisip ondulate și munții din depărtare dau un aspect aproape selenar peisajului. Lungă de aproape 7 kilometri, plaja Carnota, cu un nisip de un alb ireal este una dintre cele mai lungi din Galicia. Zona este foarte ofertantă atât pentru cei care iubesc sporturile de apă, cât și pentru cei care doresc să descopere locuri speciale. Se pot vizita dunele de nisip, mlaștinile sărate și lagunele. Printre atracțiile zonei se mai numără și muntele de granit învecinat cu laguna Xalfas, cascadele și vestigiile arheologice. Carnota este însă o zonă protejată, foarte puțin frecventată, chiar și de localnici, așa încât nu există facilități pe plajă. Cei care merg cu copiii trebuie să fie atenți, pentru că nu există salvamari, iar curenții sunt puternici în zonă. E preferabil să aveți provizii de hrană și apă înainte să ajungeți pe plajă, pentru că nu veți avea de unde să le procurați.


    3. O plajă spectaculoasă, intrată în patrimoniul UNESCO este Scala dei Turchi (Scara Turcilor), din Sicilia. Mărginită de stânci albe de marnă, un amestec de calcar și argilă, sculptate natural de-a lungul secolelor, sub forma unei scări care coboară direct în apele Mediteranei, Scala dei Turchi oferă turiștilor un peisaj unic. Este adevărat că cei care preferă confortul în vacanță s-ar putea simți puțin descurajați de sutele de trepte care trebuie urcate și coborâte, însă cei ce se încumetă vor fi răsplătiți cu vârf și îndesat de uimitoarea arhitectură creată de natură. Există și o plajă foarte îngustă cu nisip, chiar la baza stâncilor calcaroase, însă cei care ajung aici trebuie să aibă apă la ei și umbreluțe de soare, pentru că nu vor avea de unde să le închirieze.


    4. Plaja preferată a francezilor, un loc ideal pentru familii cu copii și iubitorii de peisaje cu o notă de mister este cea din Ploumanac'h, micul sat de pe coasta bretonă a Franței. Plajele mici și intime, străjuite de coaste stâncoase și păduri nu sunt foarte frecventate de turiștii străini, nici chiar în sezon, fiind preferată mai mult de localnicii îndrăgostiți de nisipul roșiatic și de stâncile cu o forme suprarealiste. Există cazări în zonă la prețuri accesibile, însă cine dorește o variantă de lux poate alege unul dintre castelurile din împrejurimi. Castelul Beau Site este unul dintre acestea.


    5. Votată în urmă cu doi ani cea mai frumoasă plajă din lume, cu un nume foarte sugestiv, insula Vis, situată la douăzeci de minute distanță cu feribotul de Split, în Croația, este cea mai îndepărtată insula de pe teritoriul continental al acestei țări. Este locul ideal pentru o vacanță cu familia sau pentru un cuplu în căutare de destinații romantice. Pentru că până în anii 90 accesul pe insulă a fost interzis din motive legate de securitate (se afla aici o bază militară), natura a păstrat o frumusețe aproape paradisiacă. În afara peisajului și a plajelor absolut spectaculoase, insula Vis oferă prilejul de a cunoaște mai bine viața localnicilor (puțini la număr) și de a explora împrejurimile. Periodic, au loc festivaluri pescărești, iar gastronomia locală poate fi considerată o altă atracție turistică. Se pot face excursii în golful Stiniva, în partea sudică a insulei, aproape de Zuzec pentru cei mai aventuroși dintre turiști, cei care apreciază natura virgină. Peștera albastră, o peșteră subacvatică unde se poate pătrunde doar prin scufundare, este un alt obiectiv turistic de neratat.

    Articolul 5 dintre cele mai frumoase plaje din Europa apare prima dată în .


    0 0

    La numai 41 de ani, Jonathan Safran Foer a reușit să devină unul dintre cei mai proeminenți scriitori americani contemporani. A debutat cu romanul „Totul e iluminat”, devenit imediat bestseller și ecranizat ulterior, în regia lui Liev Schreiber, cu Elijah Wood în rolul principal și a continuat pe aceeași linie a succesului. Cel de-al doilea roman, „Extrem de tare și incredibil de aproape”, a devenit imediat bestseller „New York Times” și a fost inclus în lista bibliotecii publice din New York la secțiunea „Books to Remember”. A fost, de asemenea și cea mai citită carte din Statele Unite, în care se abordează tema atacurilor din 11 septembrie. Ecranizarea în regia lui Stephen Daldry, cu Thomas Horn, Tom Hanks, Sandra Bullock și Max von Sydow în rolurile principale a fost de două ori nominalizată la Oscar. Odată cu publicarea romanului „Iată-mă”, în 2016, criticii au apreciat maturitatea artistică la care a ajuns Foer – „un roman în genul lui Phillip Roth” scria presa americană la apariția acestui volum.

    Dacă fiecare roman semnat de Safran Foer promite cititorilor o aventură stilistică plină de prospețime – începând chiar cu momentul când alegem cartea din rafturile librăriei, pentru că titlurile volumelor sunt pe cît de incitante pe atât de neobișnuite – scriitorul american este și o personalitate extrem de interesantă. Să descoperim 7 lucruri mai puțin cunoscute despre Jonathan Safran Foer.

    1. Jonathan Safran Foer a fost căsătorit timp de zece ani cu Nicole Krauss, scriitoare ea însăși, autoarea romanului „Pădurea întunecată”, considerat cel mai bun roman al anului 2017 de publicații precum „Esquire”, „Times Literary Supplement”, „Publishers Weekly”, „Financial Times” sau „Guardian”. Cei doi scriitori au avut o înțelegere cu editurile și multă vreme au ascuns faptul că sunt căsătoriți. După zece ani, Safran Foer și Nicole Krauss, care au și doi copii împreună, au divorțat, însă locuiesc pe aceeași stradă, pentru a diminua impactul separării lor asupra copiilor. „Plictisitor, amiabil, draguț, respectuos, iubitor. Fără nicio dramă” – astfel își descrie Jonathan Safran Foer divorțul. Secretul de a depăși cu bine un episod de viață pe care cei mai mulți oameni îl percep ca traumatizant este, după cum spune scriitorul, „respectul reciproc. Am fost alături o bună parte din viață”.
    2. După divorț, Jonathan Safran Foer a început o relație cu actrița Michelle Williams, de patru ori nominalizată la premiul Oscar. Una dintre nominalizări a primit-o pentru pelicula „Manchester by the Sea” și o alta pentru rolul secundar din „Brokeback Mountain”, unde a jucat alături de Heath Ledger, actor decedat la vârsta de 28 de ani, cu care Michelle Williams are o fetiță, acum în vârstă de 12 ani. „Țin foarte mult la intimitatea mea și ea la fel. Asta e tot”. Atât a vrut să comenteze scriitorul despre relația cu celebra actriță.
    3. Încă de la vârsta de 10 ani, Safran Foer a fost vegetarian, însă nu unul foarte convins – din când în când gusta și preparate din carne. Situația s-a schimbat radical în momentul când s-a născut primul lui copil. „Multă vreme nu am știut exact ce simt referitor la consumul de carne. Însă nașterea primului copil m-a impulsionat să iau o decizie, pentru că trebuia să hotărăsc în numele lui” spune scriitorul. De altfel, Safran Foer a publicat în 2009, primul său volum de nonficțiune pe acestă temă – „Eating Animals”. De ce oare tratăm câinii ca pe niște prieteni, însă rămânem curios de indiferenți la suferința porcilor, creaturi inteligente și ele? se întreabă autorul. Cartea nu este atât un manifest pentru adoptarea unui stil vegan, cât ridică probleme morale referitoare la modul în care sunt crescute și sacrificate animalele. „Eating Animals” a avut un impact important la momentul apariției ei. Natalie Portman a fost atât de impresionată după lectura acestui volum încât și-a schimbat obișnuințele alimentare. „Eating Animals m-a transformat într-un activist vegan” spunea actrița.
    4. Spre deosebire de alți scriitori, Jonathan Safran Foer nu obișnuiește să scrie un număr prestabilit de ore pe zi. „Nu am un număr exact de ore pe care-mi propun să le petrec pe scaun, cu laptopul în față și niciun număr de cuvinte de scris. Scriu până când încep să-mi vină în minte întrebări de genul: oare e bine? Oare îi pasă cuiva ce scriu? Oare mie îmi pasă? Din experiența de până acum, știu că nu voi mai putea să scriu nicio propoziție dacă am ajuns în acest punct” a mărturisit Safran Foer într-un interviu pentru „The Guardian”.
    5. Dacă ni-l imaginam pe Jonathan Safran Foer scriindu-și romanele conștiincios, așezat la masă, în fața computerului, ei bine, ne înșelăm. Scriitorul a explicat în același interviu pentru publicația menționată mai sus că acasă obișnuiește să scrie cu laptopul în poală și să se mute dintr-o cameră în alta, în căutarea inspirației. „Am o pătură împăturită sub laptop, pentru ca acesta să fie la înălțimea potrivită și, de asemenea, așa cum m-am convins din experiență, să-mi protejeze zonele mai delicate ale corpului de orice radiații ar fi emise de computer” a mai explicat scriitorul.
    6. Jonathan Safran Foer a mărturisit că a scris cea mai mare parte a romanului „Totul e iluminat” pe când se afla în Cehia. Volumul de debut și bestsellerul scriitorului american a fost redactat la masa unei mașini vechi de cusut. „În timp ce scriam, mișcam ritmic de pârghia de la picioarele mele, ceea ce punea în funcțiune mașina de cusut. Aveam impresia că lucrul acesta mă ajută să scriu. Aveam 22 de ani și nici nu am realizat că lucrez la un roman, ceea ce a ușurat mult lucrurile – în sensul că nu mi-am pus întrebări de genul „oare e bună cartea asta?”.
    7. Cât privește cel de-al doilea roman, „Extrem de tare și incredibil de aproape, bestseller „New York Times”, Foer dezvăluie că l-a scris în parte în sala centrală a bibliotecii publice din New York, „unul dintre cele mai vaste spații de genul acesta” din metropola americană, iar alte fragmente ale cărții au fost redactate „într-un subsol neterminat, fără geamuri”, parte la un computer, parte de mână. Scriitorul obișnuia să se trezească la ora patru dimineața, să se bucure de solitudine și liniște și să scrie fără întrerupere până când se deșteptau toți din casă. Nu a putut susține multă vreme acest program, din punct de vedere fizic, așa încât a început să lucreze după ce își ducea copiii la școală. „Obișnuiam să scriu într-o cafenea din apropiere, până când un grup de femei foarte vorbărețe, toate cu copii mici, de alăptat au început să se adune în cafenea pentru brunch. Am fost așadar forțat să-mi schimb din nou locația și am ajuns în spațiul mai puțin fastuos al bibliotecii publice din Brooklyn. Dar, în ciuda acestor peregrinări, am scris cartea destul de repede” mai spune Foer. Până la apariția pe piață a celui de-al treilea roman, „Iată-mă”, avea să treacă însă un deceniu.  

    Articolul 7 lucruri mai puțin cunoscute despre Jonathan Safran Foer apare prima dată în .


    0 0

    Europa este o destinație foarte ofertantă pentru cei care decid să o exploreze: arhitectură spectaculoasă în unele țări, muzee în care ai sta pierdut cu zilele, orașe încărcate de istorie, peisaje incredibile. Le pozăm pe toate, le postăm pe Facebook, ne creăm amintiri. Dar pentru a intra mai bine în atmosfera locurilor și a le simți specificul este bine să nu ratăm preparatele tradiționale din locurile în care ajungem. Savoarea bucătăriilor naționale ne va ajuta să ne creăm amintiri mai puternice și, de ce nu, putem încerca să preparăm la noi acasă felurile de mâncare care ne leagă de un loc drag. Iată așadar ce mâncare să nu ratezi dacă ajungi în…

     

    Cehia. Dacă drumurile ne duc în patria berii Pilsner, cu siguranță nu vom rata o degustare a acestei băuturi care a adus celebritate locurilor natale ale lui Franz Kafka. După ce vizităm obiectivele turistice, pentru a intensifica parfumul local și a intra în atmosfera zonei, ne putem opri la o terasă pentru o porție de palacinky. Cu fructe proaspete, gem, brânză dulce sau frișcă, palacinky sunt un fel de clatite, extrem de populare în această țară. Ce-i drept, palacinky nu se asortează cu un pahar cu bere, iar la această băutură suntem convinși că nimeni nu va renunța, ținând cont că cehii sunt specialiști în domeniu – o prepară de mai bine de 1000 de ani! Așadar, dacă dorim și ceva sărat, putem savura koleno, ciolan de porc gătit cu bere neagră, plăcinte cu cartofi, bramboraky sau o porție de cârnați - fierți, fripți sau preparați la cuptor.

    Germania. Suntem convinși că nu comitem o impietate dacă adăugăm pe lista „obiectivelor turistice” din Berlin și celebrul currywurst, specialitatea orașului. Cârnatul cu sos de roșii și curry poate fi găsit în orice punct cu mâncare stradală, dar – oricât ar părea de straniu – dacă vrem să știm mai multe despre istoria sa, putem vizita muzeul care îi este dedicat, „Deutsches Currywurst Museum”. Dacă nu sunteți amatori de mâncare picantă, puteți cere o variantă mai puțin iute. Și dacă nu vă plac cârnații, încercați spatzle – un soi de tăiței prăjiți în unt, serviți cu sos de roșii sau cu brânză. E un preparat simplu, dar nu veți regreta dacă-l încercați!

    Marea Britanie. Micul dejun englezesc, varianta tradițională, are un avantaj incontestabil: te ține sătul toată ziua! Așa că, cine are chef de plimbare fără a purta grija mesei, se poate îndestula cu un astfel de mic dejun – dacă îl ține stomacul. Micul dejun englezesc tradițional, un meniu pe care-l putem degusta măcar din curiozitate, conține o abundență de proteine: cârnați, ouă, ciuperci, bacon, fasole, roșii coapte și budincă neagră – un preparat care este o combinație între cârnat și sângerete. E mult prea mult? Încercați în acest caz porridge (terci de ovăz) sau crumpets, clătite tradiționale, servite cu unt, miere sau gem - și neapărat, nu uitați de o ceașcă cu English breakfast tea!

    Italia. Călătoria culinară prin Europa ajunge într-un oarecare impas în Italia. Ce să gustăm mai întâi când totul este atât de bun? Ajungem, evident, la preparatele tradiționale, cunoscute, apreciate și adoptate de lumea întreagă. Așadar, nu o să le ratăm tocmai în țara lor natală. Cine ajunge în Napoli poate savura gustul autentic de pizza la „Antica Pizzeria Da Michele”, la care se face referire și în „Mănâncă, roagă-te, iubește” de Elizabeth Gilbert. Cu doar câteva ingrediente de calitate, urmând rețeta păstrată de acum un veac și jumătate, această pizzerie a căpătat o celebritate deja legendară.

    Și pentru că tot vorbim de preparate care au intrat în istoria civilizației, nu putem să nu ne referim la înghețata italienească, intens aromată și foarte cremoasă. Cu gust de fructe proaspete, vanilie, ciocolată sau în alte combinații surprinzătoare, înghețata italienească sigur ne va surprinde în mod plăcut și ne va face să exclamăm „Mamma mia!”.

    Olanda. Când vorbim despre stilul culinar olandez vorbim despre preparate simple, nutritive și gustoase și mai ales despre... hering. Acest tip de pește are o poziție favorizată în topul alimentelor cu specific național olandez, mai ales datorită modului de conservare, rafinat și perfecționat în secole – încă înainte de descoperirea Americii! Heringul din primele luni ale verii este mai dulce și se poate consuma și crud, cu ceapă și castraveți murați. Îl găsim peste tot în Amsterdam și poate fi o gustare foarte sănătoasă. Iar la desert putem „păcătui” cu o porție de stroopwafel – două foi de vafe unite printr-un sirop de zahăr. Delicios!

    Franța. Cu bogăția, inventivitatea și rafinamentul ei și bucătăria franțuzească ar putea să ne stârnească unele dileme – ce să gustăm mai întâi pentru a păstra amintirea savorilor acestei țări? Vom savura probabil puțin foie gras, nu ratăm croissantul la micul dejun, ceva preparate din carne de rață mai târziu și, în fiecare zi, alte sortimente de brânză. Nu putem să nu încercăm celebra supă de ceapă sau Bouillabaisse, specialitate provensală, supă de pește și fructe de mare, cu arome exotice de șofran, semințe de fenicul și coajă de portocală. Iar ca desert, după ce am degustat deliciile patiseriei franțuzești, ne putem delecta cu o porție de crêpes, clătite în combinații de arome surprinzătoare.

    Scoția. Dacă ajungem în Scoția trebuie neapărat să încercăm felul lor național de mâncare – haggis. Mulți dintre călătorii pe meleagurile scoțiene s-au arătat dezgustați de acest preparat. Nu credem însă că ar fi și cazul nostru, al românilor, pentru că haggis seamănă destul de mult cu autohtonii caltaboși, toba sau drobul. Haggis se prepară din stomacul unei oi, care se umple cu organe tocate (plămâni, inimă și ficat), ovăz și condimente, plus o cantitate de seu, ca să fie păcătos de gustos. În Edinburgh, haggis este o mâncare foarte populară, care a fost adaptată și ca street food, astfel că o să găsim și burgeri haggis. Dacă veți considera că este prea mult, încercați ouăle scoțiene – ouă învelite într-o crustă de carne tocată, date prin pesmet și prăjite. O variantă mai „soft” decât aceasta ar fi somonul afumat numai la fum de pin sau stejar și la o temperatură atent controlată.

    Voi ce preparate tradiționale ne-ați recomanda?

    Articolul Ce mâncare să nu ratezi dacă ajungi în… apare prima dată în .


    0 0

    Sub un cer sângeriu, de Mark Sullivan, volum publicat la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, este o poveste adevărată despre curajul incredibil și rezistența unui tânăr în timpul uneia dintre cele mai întunecate perioade din istorie.

    USA Today și #1 Amazon Charts bestseller
    Peste 1 milion de exemplare vândute
    Goodreads Top 20 Most-Read Book 2017
    Finalist Goodreads Choice Award pentru Ficțiune istorică

    Pino Lella nu are nimic de-a face cu războiul sau cu naziștii. Este un adolescent italian obișnuit – pasionat de muzică, mâncare și fete –, dar sfârșitul inocenței sale e aproape. Când casa părinților săi din Milano este distrusă de bombardamentele Aliaților, Pino se alătură unei reţele clandestine care îi ajută pe evrei să se refugieze traversând Alpii din Italia către Elveția și se îndrăgostește de Anna, o văduvă frumoasă, cu șase ani mai mare decât el.
    Încercând să-l protejeze, părinții îl obligă pe Pino, acum în vârstă de optsprezece ani, să se înroleze în organizaţia germană Todt, care opera în spatele frontului. După ce Pino e rănit într-o misiune de apărare a gării din Modena, este recrutat ca șofer personal al generalului Hans Leyers, omul de încredere al lui Adolf Hitler în Italia, unul dintre cei mai misterioși și mai puternici comandanți ai celui de-al Treilea Reich.

    Având ocazia de a spiona pentru Aliați din interiorul Înaltului Comandament German, Pino suportă ororile războiului și ocupația nazistă luptând în secret, iar ceea ce îi dă curaj este iubirea sa pentru Anna și promisiunea unei vieți pe care visează că o vor trăi împreună.
    “Când i-am telefonat prima dată din Statele Unite, mi-a spus că nu înțelege de ce aș fi interesat de el. Eu i-am spus că, din ceea ce știam eu despre povestea lui, era un erou neobișnuit. Atunci i s-a schimbat glasul și mi-a răspuns că e mai degrabă un laș decât un erou. Asta m-a intrigat și mai mult și, după alte câteva convorbiri telefonice, s-a declarat de acord să vin la el în Italia, pentru a afla povestea în întregime și de la el personal. Când l-am vizitat prima dată, am rămas trei săptămâni. El avea șaptezeci și nouă de ani și locuia într-o veche vilă, aflată în stare de degradare, în minunatul orășel Lesa de pe malul Lacului Maggiore, la nord de Milano. Eu am locuit într-un apartament aflat la al treilea nivel al vilei, cu vedere la acoperișuri de țiglă roșie, la apă și la Alpii de dincolo de lac.

    Pino învățase de mic să vorbească fluent italiana, franceza și engleza. Trăise mai bine de treizeci de ani în California, astfel încât nu am avut nevoie de translator. Am stat de vorbă ore în șir în salonul lui, care era ticsit de vechi tapiserii și tablouri, un pian impunător și amintirile unei vieți lungi și fascinante. L-am ascultat ore, zile și apoi săptămâni la rând, cum și-a evocat trecutul. Dar, când am ajuns eu la Pino, trecuseră deja mai bine de șase decenii. Amintirile se modifică și pălesc odată cu trecerea timpului. Iar o minte conștientă, torturată, va bloca anumite trăiri traumatice, le va îngropa în subconștient sau le va umbri, astfel încât victima să le poată privi de la o distanță enormă și fără multă emoție. Uneori era evaziv. Modest din fire, minimaliza deseori rolul său și primejdiile pe care le înfruntase. Am fost deseori nevoit să-l presez să-mi relateze pur și simplu întâmplările, fără să le dea un anumit sens. Atunci a început să iasă la suprafață stratul mai profund al poveștii.
    Am râs. Am plâns. Ne-am împrietenit. A fost, până la urmă, una dintre cele mai emoționale și gratificante experiențe din viața mea.” – Mark Sullivan despre întâlnirea cu Pino Lella.

    Drepturile de ecranizare a romanului Sub un cer sângeriu au fost achiziționate de Pascal Pictures, Tom Holland (Spider-Man) urmând să interpreteze rolul principal. Pentru a intra cât mai bine în pielea personajului, actorul britanic a mers, de curând, în Italia și a stat de vorbă cu Pino Lella.

    “Un thriller sau un mystery este o poveste a minții tale. Ca un joc intelectual. Eu am scris Sub un cer sângeriu cu sufletul – e cu totul altă experiență, mult mai profundă, copleșitoare.” - Mark Sullivan

    “O poveste incredibilă, minunat scrisă. O carte impresionantă.” - James Patterson, scriitor

    “Un roman istoric remarcabil, cu ritmul alert și incitant al unui thriller… Sub un cer sângeriu este o carte despre care se va vorbi multă vreme.” - Book Reporter

    “Bine documentată, povestea lui Mark Sullivan urmărește destinul unui adolescent obligat să se maturizeze forțat pe fundalul întunecat al celui de-al Doilea Război Mondial.” - RT Book Reviews

    Mark Sullivan a scris 18 romane, printre care celebra serie Private – bestseller #1 New York Times (împreună cu James Patterson). Cărțile sale au fost recompensate cu nenumărate distincții, printre care New York Times Notable Book și Los Angeles Times Best Book of the Year.
    A crescut în Medfield, Massachusetts și a absolvit Hamilton College cu o diplomă în literatură engleză, înainte de a lucra ca voluntar în cadrul Trupelor de Menținere a Păcii din Nigeria. La întoarcerea în Statele Unite a absolvit Medill School of Journalism din cadrul Northwestern University și a început o carieră în jurnalismul financiar, politic, apoi în cel de investigație. Un mare pasionat de schi și aventură, locuiește cu soția sa în Bozeman, Montana.

    Articolul Sub un cer sângeriu, de Mark Sullivan, o poveste adevărată despre curaj apare prima dată în .


    0 0

    „M-am rugat pentru o poveste, pentru ceva mai mare decât ființa mea, un proiect în care să mă pot cufunda”, mărturisește Mark Sullivan, în prefața cărții Sub un cer sângeriu, publicată la Editura Trei, în colecția Fiction Connection, relatând despre perioada grea pe care o traversa atunci când a aflat povestea lui Pino Lella.

    „La începutul lui februarie 2006, aveam patruzeci și șase de ani și mă aflam în cea mai proastă perioadă a vieții mele. În vara anului precedent, fratele meu mai mic, care fusese și cel mai bun prieten al meu, murise din cauza alcoolismului. Eu scrisesem un roman care nu plăcuse nimănui, eram implicat într-un conflict de afaceri și mă aflam în pragul falimentului personal”, povestește cu sinceritate Mark Sullivan despre momentul în care s-a gândit la sinucidere ca la o portiță de scăpare din viața care părea să nu-i mai aducă nicio bucurie.

     „Singur pe o șosea din Montana, în amurg, am început să mă gândesc la polițele mele de asigurare și mi-am dat seama că pentru familia mea valorez mult mai mult mort decât viu. Mă gândeam să intru cu mașina într-un parapet. Ningea și era întuneric. Nimeni nu ar fi bănuit că mă sinucisesem. Dar, printre fulgii de zăpadă care se răsuceau în aer, am văzut cu ochii minții chipurile soției mele și ale fiilor mei și, m-am răzgândit. Când am ieșit de pe șosea, tremuram incontrolabil. Aflat în pragul unei prăbușiri nervoase, mi-am plecat capul și m-am rugat ca Dumnezeu și universul să mă ajute. M-am rugat pentru o poveste, pentru ceva mai mare decât ființa mea, un proiect în care să mă pot cufunda”, se ruga Mark Sullivan. Rugămintea i-a fost ascultată în aceeași seară, când a aflat de la un bun prieten o poveste ce părea aproape incredibilă. „Nu putea fi adevărată. Altfel am fi auzit-o înainte” și-a exprimat Mark Sullivan neîncrederea că relatările despre adolescentul pe atunci Pino Lella nu făcuseră deja înconjurul lumii.

    Chiar dacă la început, Pino Lella a ezitat să stea de vorbă cu scriitorul, cei doi au devenit de-a lungul timpului din ce în ce mai apropiați, iar în cele din urmă, prieteni. Mark Sullivan recunoaște că după ce a aflat cum a fost nevoit să se maturizeze Pino Lella la 17 ani și cum „a început să îmbătrânească la optsprezece”, a simțit că problemele sale personale sunt neînsemnate. „Felul lui de a privi tragediile vieții mi-a oferit o nouă perspectivă. Am început să mă vindec și, în scurtă vreme, Pino și cu mine am devenit prieteni. Întors acasă, m-am simțit mai bine decât mă simțisem de ani de zile”, spune autorul tot în prefața cărții.  

    Sub un cer sângeriu este o poveste adevărată despre curajul incredibil și rezistența unui tânăr în timpul uneia dintre cele mai întunecate perioade din istorie. Cartea vorbește despre procesul de maturizare a unui tânăr italian obișnuit, căruia îi place să asculte muzică, este nerăbdător să trăiască marea dragoste și iubește viața. Când casa părinților săi din Milano este distrusă de bombardamentele Aliaților, Pino se alătură unei reţele clandestine care îi ajută pe evrei să traverseze Alpii din Italia către Elveția. Când împlinește optsprezece ani, încercând să-l protejeze, părinții îl obligă pe Pino să se înroleze în organizaţia germană Todt, care opera în spatele frontului. Rănit într-o misiune de apărare a gării din Modena, Pino este recrutat ca șofer personal al generalului Hans Leyers, omul de încredere al lui Adolf Hitler în Italia, unul dintre cei mai misterioși și mai puternici comandanți ai celui de-al Treilea Reich. Pino are acum posibilitatea de a spiona pentru Aliați din interiorul Înaltului Comandament German, însă zvastica de pe uniforma sa îl umple de rușine și-l face să se simtă mai degrabă un laș decât un erou.

    Pino suportă ororile războiului și ocupația nazistă luptând în secret, iar ceea ce îi dă curaj este iubirea pentru Anna, mai mare decât el cu șase ani, și promisiunea unei vieți frumoase împreună cu ea, când războiul se va fi terminat.

     În unul dintre cele mai emoționante momente ale cărții, haosul și anarhia domnesc în Milano, iar Pino este nevoit să aleagă între viață și iubire. Pentru a povesti scena, Pino Lella a avut nevoie de mult curaj, mai ales că timp de 60 de ani a încercat să uite acel moment.

    După 11 ani de documentare despre contextul istoric în care se găsea Italia în acea perioadă, Mark Sullivan a ajuns la concluzia că Pino a supraviețuit situațiilor incredibile prin care a trecut, datorită decenței sale și iubirii de viață, dar și a profundei sale inteligențe emoționale și a credinței în miracolul fiecărui moment, chiar și al celui mai întunecat. Oricât de grele au fost situațiile prin care a trecut, Pino a crezut întotdeauna într-un viitor mai bun, chiar și atunci când la orizont nu se întrezărea nicio speranță.

    Sub un cer sângeriu  s-a vândut în peste 1 milion de exemplare în întreaga lume și a fost:

    USA Today și #1 Amazon Charts bestseller
    Goodreads Top 20 Most-Read Book 2017
    Finalist Goodreads Choice Award pentru Ficțiune istorică

    Mark Sullivan a scris 18 romane, printre care celebra serie Private – bestseller #1 New York Times (împreună cu James Patterson). Cărțile sale au fost recompensate cu nenumărate distincții, printre care New York Times Notable Book și Los Angeles Times Best Book of the Year.

    A crescut în Medfield, Massachusetts și a absolvit Hamilton College cu o diplomă în literatură engleză, înainte de a lucra ca voluntar în cadrul Trupelor de Menținere a Păcii din Nigeria. La întoarcerea în Statele Unite a absolvit Medill School of Journalism din cadrul Northwestern University și a început o carieră în jurnalismul financiar, politic, apoi în cel de investigație. Un mare pasionat de schi și aventură, locuiește cu soția sa în Bozeman, Montana.

    Drepturile de ecranizare a romanului Sub un cer sângeriu au fost achiziționate de Pascal Pictures, Tom Holland (Spider-Man) urmând să interpreteze rolul principal. Pentru a intra cât mai bine în pielea personajului, actorul britanic a mers, de curând, în Italia și a stat de vorbă cu Pino Lella.

    Articolul Sub un cer sângeriu, cartea care l-a ținut pe Mark Sullivan departe de gândurile sinucigașe apare prima dată în .


    0 0

    William H. McRaven, autorul cărții Fă-ți patul – Lucruri mărunte care pot să-ți schimbe viața... și, poate lumea, este cel care a organizat și supravegheat operațiunea Tridentul lui Neptun (Operation Neptune Spear), în urma căreia a fost ucis Osama bin Laden, pe 2 mai 2011.

    Discuția pe care a avut-o cu Președintele SUA de la acea vreme, Barack Obama, imediat după ce s-a asigurat la fața locului așa cum a putut că bin Laden a fost neutralizat, într-adevăr, rămâne una memorabilă: „Domnule președinte, fără o analiză ADN nu pot fi sigur 100% că este bin Laden, dar, sincer, 99% este vorba despre el. De fapt, am rugat un membru al trupelor SEAL să se întindă lângă el, iar cadavrul este un pic mai înalt”, i-a transmis William McRaven. După o pauză, Obama a reapărut în videoconferință și i-a spus: „Bill, vreau să mă asigur că am înțeles bine. Avem 60 de milioane de dolari pentru un elicopter, dar n-ai avut 10 pentru o ruletă?”, replică despre care McRaven a mărturisit că a venit la momentul perfect și a detensionat o atmosferă foarte stresantă.

    Ce se întâmplase cu câteva minute înainte de această conversație? McRaven știa că bin Laden avea în jur de 1,95 m, așa că l-a întrebat pe un tânăr membru SEAL din apropiere ce înălțime are. „1,88”, a venit răspunsul, așa că McRaven i-a cerut să se întindă lângă rămășițele lui bin Laden.

    Două zile mai târziu, Barack Obama i-a oferit lui McRaven o ruletă, montată pe un suport.

    Cartea Fă-ți patul – Lucruri mărunte care pot să-ți schimbe viața… și, poate lumea a apărut la Lifestyle Publishing, parte a Grupului Editorial Trei. Cartea este bestseller New York Times, s-a vândut în 27 de țări, iar publicații prestigioase precum Forbes, Wall Street Journal, New York Times, Washington Post sau USA Today au lăudat-o pentru forța și optimismul care transpar din ea.

    Articolul William H. McRaven, autorul cărții „Fă-ți patul”, a fost comandantul misiunii în care a fost ucis Osama bin Laden apare prima dată în .


    0 0

    Când le-am spus prietenilor că mă voi implica într-o campanie de informare și conștientizare a sclerozei multiple, m-au privit cu ochii mari și m-au întrebat ce legătură am eu cu această boală. Nu am și sper să nici nu am vreodată. Nimeni să nu aibă. În viață însă, nu întotdeauna poți să-i protejezi pe cei dragi. Fiecare dintre noi are o rudă, un prieten, un cunoscut care a trecut la un moment dat prin momente grele din cauza unei afecțiuni medicale. Poate nu e deloc întâmplător faptul că implicarea mea în această campanie vine într-un moment delicat, când cineva din familie se luptă să trăiască frumos puținul ce i-a mai rămas. Poate nu e deloc întâmplător faptul că realizez acum mai mult ca niciodată că uneori e mai importantă calitatea vieții decât lungimea ei. Deși simt că aș face orice doar pentru a-l avea pe cel drag lângă mine încă și încă o zi.


    Campania inițiată de Janssen, companie farmaceutică Johnson&Johnson Romania şi susţinută de Asociaţia de Scleroză Multiplă din România (ASMR), Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Neurodegenerative (APAN), Asociaţia Pacienţilor cu Afecţiuni Autoimune (APAA), mi-a atras atenția prin faptul că ne îndreaptă gândurile către extraordinarul gesturilor obișnuite, care pot spune multe despre sănătatea noastră, acelea pe care le facem din reflex și care sunt deja parte din profilul și personalitatea noastră. Acele gesturi cu care ne însoțim zi de zi, cu care suntem prieteni de-o viață, fără a căror constanță ne-am simți debusolați, ca o navă plutind în derivă. Suntem poate, mai mult ca oricând, suma obișnuințelor noastre, oricât de neînsemnate ar părea. Suntem în siguranță doar în acele momente de recunoaștere, când singurele repere statornice nu sunt cele din afara, ci tocmai cele dinăuntrul nostru. Gesturile cunoscute sunt ca o anamneză a sufletului, o reamintire a ceea ce e frumos în noi, acel ceva ce ne dorim să fie dus mai departe. De cele mai multe ori avem nevoie doar de un strop de răgaz pentru a cerceta cu îngăduință dacă nu cumva ne-am îndepărat prea mult de noi. Dacă nu cumva corpul dă semne ca este ceva în neregulă cu el.

    Instalarea oricărei boli vine cu semnale aparent insignifiante, pe care e vital să nu le ignorăm. Scleroza multiplă este o boală cronică, cu debut lent, cu simptome ce sunt comune și altor afecțiuni și care pot fi ușor trecute cu vederea la început. Astfel, nu sunt de neglijat apariția problemelor de echilibru, pierderea controlului asupra unor funcții de bază ale organismului sau chiar o simplă tulburare de vedere. Stările de oboseală, problemele la mers, amețeala sau tulburările de memorie și concentrare pot fi semnele declanșării sclerozei multiple, o boală incurabilă care poate afecta mult calitatea vieții. Diagnosticată însă precoce și cu tratamentul adecvat, scleroza multiplă poate fi ținută sub control. Există o serie de tratamente care pot îmbunătăți funcționarea organismului și simțurile afectate de această boală. Ele ajută la încetinirea progresiei bolii, la ameliorarea simptomelor, precum şi la gestionarea stresului asociat acestei afecţiuni.

    Este deosebit de important ca boala să fie diagnosticată cât mai aproape de debut, iar pentru aceasta e vital să fim atenți tocmai la extraordinarul gesturilor obișnuite.

    Scrisul de mână se poate dovedi  un exercițiu pe cât de simplu, pe atât de important în diagnosticarea acestei boli, căci printre manifestările clinice ale sclerozei multiple se numără și buna funcționare a membrelor. Astfel, un detaliu atât de uzual și mărunt, precum scrisul de mână, poate revela lucruri importante despre sănătatea noastră. Scleroza multiplă îngreunează comunicarea creierului cu restul corpului, astfel că un scris dezordonat, străin, ce nu ne reprezintă, poate fi semnalul de alarmă că poate ceva este în neregulă cu noi.

    Așadar, vă invit dragi prieteni să facem împreună testul scrisului de mână. Așterneți pe o foaie de hârtie un mesaj, un gând, o dorință și priviți-vă cu atenție scrisul. Recunoașterea lui  aduce cu sine una dintre cele mai frumoase întâlniri cu voi înșivă.

    Această campanie este #despre mine, despre tine, despre fiecare dintre noi.

    Articolul „DESPRE MINE – Extraordinarul gesturilor obișnuite” apare prima dată în .


    0 0

    Magazinul tike! s-a deschis pe 23 august în București, iar pe 15 septembrie a avut loc petrecerea oficială de inaugurare. Magazinul este al doilea concept de sneakers hub de acest tip din Europa, primul magazin tike! fiind deschis în Belgrad în 2016. tike! București aduce pe piața din România colecții exclusiviste, cu modele în ediție limitată de la branduri renumite. Sunt doar 50 de concepte ca acesta în întreaga lume, destinate iubitorilor de sneakers, colecționarilor și sportivilor. Odată cu deschiderea magazinului tike!, Bucureștiul devine și capitala sneakers-ilor și a culturii lor.

     

    Petrecerea de inaugurare a tike! București a fost una în ton cu energia și stilul comunității iubitorilor de sneakers. În magazinul de pe Strada Doamnei nr. 12, invitații tike! s-au bucurat de o seară cu muzică live asigurată de băieții de la CTC, dar și de Em și DJ Grigo. Punctul de atracție l-a reprezentat și seria de 5 modele pe care tike! le-a realizat împreună cu Graure, cunoscut pentru picturile pe sneakers. Graure a personalizat 5 perechi de sneakersi, care au intrat într-un concurs tip raffle în timpul petrecerii. La eveniment au fost prezenți Deliric, Vlad Dobrescu, Graure, Marisa Paloma, Victor Manea, Nuta Kiki, Alexandru Simedru, dar și jurnaliști și fashion stylists.

     

     

    Tot pe 15 septembrie, tike! București a organizat în timpul zilei un concurs de tip raffle pentru modelul Adidas x KANYE WEST YEEZY BOOST 700 ”Wave Runner”, concurs care a atras peste 100 de oameni, iar modelul a fost „sold out”.

    Magazinul tike! oferă o experiență minunată nu doar prin posibilitatea achiziționării celor mai cool produse, ci și pentru faptul că este locul unde toți iubitorii de sneakers pot socializa, în timp ce se răsfață cu un espresso sau o bere rece.  Manager-ul magazinului este responsabil să se asigure că shopping-ul este o experiență de neuitat, el fiind un sneaker guru - sneaker connoisseur extraordinaire. Acesta știe și este gata să împărtășească celor care intră în magazin povestea fiecărui model în parte și să îi ajute pe clienți să facă cea mai bună alegere. Oferta tike! include ediții limitate de sneakers de la branduri precum Nike, Jordan, Adidas, New Balance, Puma, Reebok și, în curând, Yeezy.

     

     

    Magazinul tike! este situat în zona Centrului Vechi a Bucureștiului, pe una dintre cele mai importante străzi. Strada Doamnei are 16 monumente istorice, păstrate așa cum erau în secolul al XIX-lea. Este strada cu o bogată încărcătură istorică, cu o puternică viață socială și totodată un simbol al acestei capitale europene. Interiorul magazinului tike! are un aspect atipic, dar totodată contemporan, prin combinarea design-ului industrial cu materii prime. Detalii precum țevile urbane sunt integrate cu succes la Sneaker Hub printr-un design actual. Spațiul reunește oamenii cu aceeași pasiune - sneakersii – și devine un simbol al filosofiei pe care aceștia o au în comun. Întreaga atmosferă din magazin îmbină cultura globală a sneakersilor cu spiritual urban al Bucureștiului.

     

    Articolul tike! sneaker hub s-a deschis în București apare prima dată în .


    0 0

    I-a luat unsprezece ani să documenteze și să scrie romanul Sub un cer sângeriu (editura Trei), însă Mark Sullivan a știut cum să-l facă pe Pino Lella, protagonistul cărții sale, să se deschidă și să spună o poveste veche de șaizeci de ani, ascunsă adânc în sufletul său. Cum a documentat această poveste, cum au […]

    Articolul Mark Sullivan: M-am întors acasă schimbat, recunoscător pentru fiecare moment (…) decis să onorez și să relatez povestea lui Pino apare prima dată în .


    0 0

    Vândută în peste 19 milioane de exemplare în întreaga lume, La ce să te aștepți când esti însărcinată de Heidi Murkoff, publicată de Lifestyle Publishing, parte a Grupului editorial Trei este considerată cea mai complexă și updatată carte despre sarcină. Inspirată de transformările de zi cu zi ale autoarei din perioada în care a fost însărcinată, cartea răspunde tuturor întrebărilor pe care și le-ar putea pune o femeie gravidă.

    De altfel, acesta a fost și scopul declarat al autoarei, acela de a oferi un material complet de informare pentru viitoarele mămici, tocmai din cauza faptului că ea nu a găsit nimic care să o ajute în acea perioadă derutantă. „Am căutat prin cărţi (singura sursă de informare disponibilă pe‑atunci, înainte de apariţia motoare­lor de căutare) răspunsuri la întrebările mele, am căutat să‑mi calmez neliniştile, am căutat o mână întinsă de care să mă prind, un umăr pe care să plâng, un glas care să‑mi vorbească blând şi să mă încurajeze pe parcursul acestei călătorii inedite şi derutante în care porniserăm eu şi Erik”, spune Heidi Murkoff. „Am citit şi am tot citit, dar nu am găsit nimic din ceea ce aveam amân­doi nevoie disperată să aflăm: la ce să ne aşteptăm când aşteptăm un copil. Aşa că am scris o carte — terminând manuscrisul pentru „La ce să te aștepți când ești însărcinată”, cu numai două ore înainte să intru în travaliu cu copilul care a inspirat toate aceste lucruri, Emma”, continuă autoarea seria mărturisirilor legate de motivele care au determinat-o să scrie această carte, chiar în introducerea cărții.

    Aflată la a cincea reeditare, cartea prezintă evoluția săptămânală a bebelușului pe parcursul celor nouă luni de sarcină, beneficiind de cele mai recente descoperiri medicale, toate prezentate într-o manieră cât se poate de clară și de ușor de înțeles. Această a cincea ediție este plină de informații medicale verificate, sfaturi practice, observații și sugestii ușor de aplicat.

    Ce e nou în această carte? ne lămurește chiar autoarea: „Multe, de la un cap la altul (…) Vei găsi noi casete de texte „pentru tați! (…)Este prezentată și actualizată, desigur, întreaga bază de date medicale: cele mai recente informații despre ecografiile și diagnosticele prenatale, despre ce medicamente sunt sigure în timpul sarcinii (inclusive antidepresive). (…)Se vorbește pe larg despre alimentația gravidei, inclusive despre dieta paleolitică, raw vegană, cea cu sucuri, cu verdețuri, dieta organică și cea cu alimente sănătoase. (…) Sunt, pur și simplu, tone de informații pentru oricine  urmează să aibă un copil”, promite autoarea cărții care a devenit o adevărată biblie pentru femeile însărcinate din întreaga lume.

    După succesul înregistrat de volumul La ce să te aștepți când ești însărcinată, care a vorbit practic de la sine despre nevoia existenței unei astfel de cărți, Heidi Murkoff  a continuat să ofere sprijin proaspetelor mămici și a scris La ce să te aștepți în primul an de viață, publicată în România tot la Lyfestyle Publishing, parte a grupului editorial Trei. Cartea s-a bucurat de un succes răsunător, fiind vândută în peste 10 milioane de exemplare în toată lumea, devenind noua biblie a bebelușilor.  „La ce să te aștepți în primul an de viață” este un ghid complet cu informații utile în primul an de viață al bebelușului, astfel încât creșterea acestuia să fie pentru părinți cât mai puțin stresantă cu putință și lipsită de griji inutile.

    Articolul La ce să te aștepți când esti însărcinată, cea mai vândută carte despre sarcină din toate timpurile apare prima dată în .


    0 0

    Autorul Trilogiei Moscovei și al volumului istoric „Romanovii (1613-1918)”,

    Simon Sebag Montefiore vine în România la invitația Editurii Trei

     

    La 100 de ani de la moartea familiei Romanov, ultimii țari ai Rusiei, autorul volumul istoric „Romanovii (1613-1918)”, Simon Sebag Montefiore va sosi în România la invitația Editurii Trei. Scriitorul va vorbi, în două evenimente dedicate acestui bestseller internațional, despre povestea intimă a ascensiunii și prăbușirii fabuloasei dinastii a Romanovilor. El va fi prezent pe 21 noiembrie, de la ora 19.00 la Biblioteca Centrală Universitară (BCU), strada Boteanu nr. 1, alături de Ion M. Ioniță și pe 22 noiembrie la librăria Humanitas Cișmigiu, bulevardul Regina Elisabeta 38, împreună cu Cristian Pătrășconiu, de la ora 19:00.

    Simon Sebag Montefiore este un celebru istoric britanic, om de televiziune și autor de succes, multe dintre scrierile sale fiind traduse în peste 40 de limbi.
    A studiat istoria la Gonville and Caius College, Universitatea Cambridge, unde a primit titlul de doctor și este Fellow al Royal Society of Literature din Marea Britanie.
    „Într-o noapte de iarnă” a fost desemnat Cel mai bun roman politic al anului 2013 și a fost nominalizat la Premiul Orwell.

     De același autor, la Editura Trei au apărut cele trei volume ale Trilogiei Moscova, Cerul roșu al amiezii, Într-o noapte de iarnă și Sașenka, precum și lucrările de nonficţiune Romanovii 1613–1918, Ecaterina cea Mare & Potemkin, Discursuri care au schimbat lumea și Ierusalim. Biografia unui oraș. De asemenea, la Editura Pandora M au apărut primele două volume din seria pentru copii Ordinul Iepurilor Regali din Londra (două volume), semnată de Santa și Simon Sebag Montefiore.

    [gallery size="full" ids="5973,5974,5975"]

    Articolul Simon Sebag Montefiore vine în România apare prima dată în .


    0 0

    Despre traumă, emoții, stres și mindfulness în noua ediție „Săptămâna Psi” organizată de Editura Trei la librăriile Cărturești

    Editura Trei pregătește în perioada 5 - 11 noiembrie o nouă ediție a evenimentului „Săptămâna Psi”, care va avea loc la Librăriile Cărturești în fiecare seară, de la ora 18:30.

    Cât durează iubirea într-un cuplu? Cum poți evita să cazi în capcana persoanelor narcisice? Cum poți folosi exercițiile de meditație pentru a te apăra în fața stresului cotidian? Care sunt regulile de care trebuie să ții cont pentru a-ți găsi un sens autentic în viață?

    Dacă dorești să afli mai multe despre mindfulness și resursele sinelui, despre toxicitatea din relațiile interumane și despre eroii și monștri care locuiesc în fiecare dintre noi, vino în perioada 5 - 11 noiembrie la atelierele „Săptămânii Psi” organizate de Editura Trei și găzduite de Librăriile Cărturești. Vei avea ocazia să discuți despre iubire, parentaj, descoperirea de sine și multe alte teme psihologice cu experți în psihoterapie din șapte orașe din țară.

    Evenimentele din cadrul „Săptămânii Psi” vor începe de la orele 18.30 în rețeaua librăriilor Cărturești din București, Cluj, Timișoara, Iași, Suceava, Arad și Brașov. Pe toată perioada evenimentului, cărțile de psihologie ale editurii Trei vor putea fi cumpărate cu o reducere de 25% din librăriile Cărturești din întreaga țară. Intrarea este liberă.

    PROGRAM SĂPTĂMÂNA PSI – 5/11 NOIEMBRIE 2018

    PROGRAM BUCUREŞTI  – Librăria Cărtureşti Verona

    1. Corpul meu, trauma mea.
      Invitat: Diana Vasile
      Carte recomandată: Corpul meu, trauma mea - Franz Ruppert
      5 noiembrie (luni)- ora 18.30
    2. Să învățăm să conviețuim cu emoțiile noastre
      Invitat: Matei Georgescu
      Carte recomandată: Trei prieteni, în căutarea înţelepciunii - Christophe André, Alexandre Jollien, Matthieu Ricard
      6 noiembrie (marţi) – ora 18.30
    3. Relații de iubire. Între frica de dependență și cea de abandon.
      Invitați: Violeta Dincă, Costel Popa
      Carte recomandată: Iubirea poate dura? - Stephen A. Mitchell
      7 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
    4. Mindfulness și stres

    Invitați: Mugur Ciumăgeanu și Lucian Negoiță
    Carte recomandată: 3 Minute de meditație - Christophe André; Mindfulness pentru incepatori - Jon Kabat-Zinn
    8 noiembrie (joi) – ora 18.30

     

    1. Emoții: afecte și sentimente
      Invitat: Petre Rădescu
      Carte recomandată: Voința de sens - Viktor E. Frankl
      9 noiembrie (vineri) – ora 18.30

    PROGRAM CLUJ NAPOCA  – Librăria Cărtureşti (Platinia)

    1. 1. Despre tensiunea dintre a fi autentic și a fi acceptat
      Invitat: Andreea Peca
      Carte recomandată: Cum să crești un copil sigur de sine - Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell
      5 noiembrie (luni)- ora 18.30
    2. Ce știu și nu știu despre mine. Integrarea resurselor.
      Invitat: Adriana Oachiș
      Carte recomandată: De ce este eficientă psihoterapia - Louis Cozolino
      6 noiembrie (marţi) – ora 18.30
    3. Gura-de-aur terapeutică a reflexiei apei asupra lui Narcis
      Invitat: Liana Don
      Carte recomandată: Capcana narcisismului - Reinhard Haller
      7 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
    4. Stresul și meditația
      Invitați: Szerena Seer, Oltea Cătineanu
      Carte recomandată: 3 Minute de meditație - Christophe André
      8 noiembrie (joi) – ora 18.30

    PROGRAM TIMIŞOARA  – Librăria Cărtureşti –  Mercy

    1. Reconstruirea stimei de sine
      Invitat: Anca Maftei
      Carti recomandate: Cum să-ți întărești încrederea în tine - Marie Haddou; Imperfecti, liberi si fericiti- Christophe Andre
      5 noiembrie (luni)- ora 18.30
    2. Conflictele și arta reconectării emoționale
      Invitat: Ileana Carmen Rogobete
      Carte recomandată: Arta de a făuri oameni – Virginia Satir; Când părinții se enervează - Carl Semmelroth
      6 noiembrie (marţi) – ora 18.30
    3. Expresii care ne ascund sensul vieții
      Invitat: Ali Baeram
      Carte recomandată: Voința de sens - Viktor E. Frankl
      7 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
    4. De ce psihoterapie?
      Invitat: Lucian Ile
      Carte recomandată: Psihoterapiile cognitive și comportamentale în tulburările de personalitate - Cosmin Popa, Florin Alin Sava, Daniel David
      8 noiembrie (joi) – ora 18.30

    PROGRAM IAŞI – Librăria Cărtureşti – Palas

    1. Starea de bine
      Invitați: Magda Luchian, Livia Silvestru
      Carte recomandată: ; Imperfecti, liberi si fericiti- Christophe Andre
      5 noiembrie (luni)- ora 18.30
    2. Distorsiunea relației părinte-copil
      Invitat: Cristian Petrescu
      Carte recomandată: De ce copiii noștri se transforma in tirani - Michael Winterhoff
      6 noiembrie (marţi) – ora 18.30
    3. Stresul și meditația
      Invitat: Alina Silvestru
      Carte recomandată: : 3 Minute de meditație - Christophe André
      7 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
    4. Regăsirea sinelui în relațiile toxice
      Invitat: Ramona Doloi
      Carte recomandată: 10 căi pentru a face față persoanelor care îți fac rău - Lillian Glass
      8 noiembrie (joi) – ora 18.30
    5. Iubirea așa cum a fost și cum este
      Invitat: Angelica Sirețchi
      Carte recomandată: Anatomia iubirii - Helen Fisher
      9 noiembrie (vineri) – ora 18.30

    PROGRAM BRAŞOV – Librăria Cărtureşti

    1. Relațiile interumane - ingredientul magic al fericirii
      Invitat: Ana-Maria Cazan
      Carți recomandate: Manualul abilităților sociale superioare - Henrik Fexeus; Transformă-ți adversarii în aliați - Bob Burg
      5 noiembrie (luni)- ora 18.30
    2. Punând lumină în haos: Reguli de viață pentru descoperirea sensului
      Invitat: Camelia Truța
      Carți recomandate: 12 Reguli de viață - Jordan B. Peterson; Prizonierii gândurilor noastre - Alex Pattakos, Elaine Dundon
      6 noiembrie (marţi) – ora 18.30
    3. Presiunea de a corespunde aşteptărilor: când mintea și corpul nostru suferă
      Invitat: Laura Teodora David
      Carți recomandate: Corpuri - Susie Orbach; Voi fi vreodată suficient de bună? - Karyl McBride
      7 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
    4. Eroii și monștii care trăiesc în noi
      Invitat: Ramona Henter
      Carți recomandate: Trezirea eroului interior - Carol S. Pearson; Vrăjitoare, giganți și oameni înspăimântători - Joseph H. Berke
      8 noiembrie (joi) – ora 18.30
    5. Mereu ajungem la iubire
      Invitat: Mariela Pavalache - Ilie
      Carți recomandate: Iubirea poate dura? - Stephen A. Mitchell; Călăul dragostei și alte povești de psihoterapie - Irvin Yalom
      9 noiembrie (vineri) – ora 18.30

    PROGRAM SUCEAVA – Librăria Cărtureşti

    1. Cum ne influenteazâ comportamentul tiparele din familia noastră?
    Invitat: Alina Ciupercovici
    Carte recomandată: Exercitii practice de psihogenealogie - Anne Ancelin Schützenberger
    6 noiembrie (marţi) – ora 18.30

    1. 2. Cum tratam depresia postnatală?
      Invitat: Alexandra Pașa
      Carte recomandată: Acasa nu te aude nimeni - Cara Aiken
      7 noiembrie (miercuri) – ora 18.30
    2. Mari mituri despre relatiile intime
      Invitat: Călin Bârleanu
      Carte recomandată: Mari mituri despre relatiile intime - Matthew D. Johnson
      8 noiembrie (joi) – ora 18.30

    PROGRAM ARAD – Librăria Cărtureşti

    1. Ieșirea din matrixul relațiilor toxice
      Invitat: Angela-Carmen Placintar
      Carte recomandată: 10 căi pentru a face față persoanelor care îți fac rău - Lillian Glass
      5 noiembrie (luni)- ora 18.30
    2. Reconstruirea stimei de sine
      Invitat: Anca Maftei
      Carti recomandate: Cum să-ți întărești încrederea în tine - Marie Haddou; Imperfecti, liberi si fericiti- Christophe Andre
      6 noiembrie (marţi) – ora 18.30
    3. Narcisismul nostru cel de toate zilele sau când reacționăm narcisic?
      Invitat: Alina Natalia Topor
      Carte recomandată: : Capcana narcisismului - Reinhard Haller
      8 noiembrie (joi) – ora 18.30

     

     

     

    Articolul Săptămâna PSI la a XV-a ediție: 5-11 noiembrie 2018 apare prima dată în .


    0 0

    Dintr-un cvasinecunoscut profesor de istorie medievală și militară, apoi universitar la Universitatea din Ierusalim, autorul israelian Yuval Noah Harari a ajuns în doar câțiva ani un superstar al lumii academice și un „profet al secolului 21”. Motivul: apariția primei sale cărți, „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”, bestseller internațional tradus în aproape 50 de limbi, din care s-au vândut rapid peste opt milioane de volume. Cartea, printre ai cărei fani se numără Barack Obama, Bill Gates și Mark Zuckerberg ne spune de unde venim, urmărind, într-o manieră proaspătă, nonconformistă, evoluția umanității de la Epoca de piatră până în secolul 21. Cea de-a doua carte scrisă de Harari, „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului”, este o îndrăzneață și cutremurătoare privire îndreptată către un viitor nu tocmai senin al omenirii. Succesul acestui volum, care, de asemenea, a fost tradus în 50 de limbi nu a făcut decât să consolideze reputația lui Harari de autor care abordează istoria cu instrumentele filozofiei și profet al unei civilizații sub spectrul autodistrugerii.

    21 de lecții pentru secolul XXI”, ultima carte scrisă de Harari și apărută în librăriile românești anul acesta (fapt remarcabil, pentru că în august 2018 volumul a fost lansat și în Statele Unite și Marea Britanie), așază în fața cititorului marile provocări ale lumii în care trăim. Știri false, naționalism, terorism, imigrație, democrație liberală și iliberală sunt doar câteva dintre temele abordate de Harari în această carte, care, suntem convinși, ne va surprinde încă o dată prin viziunea sa. Dar până atunci, să descoperim omul din spatele acestui uriaș succes. Iată 7 lucruri mai puțin știute despre Yuval Noah Harari.

    1. Succesul impresionant pe care l-au avut cărțile sale i s-a părut șocant chiar și autorului lor. „Cu câțiva ani în urmă, eram un profesor anonim specializat în istorie medievală, iar audiența mea erau vreo cinci persoane din diferite colțuri ale lumii, care îmi citeau articolele. Este destul de șocant acum să fiu în situația ca, dacă scriu ceva, să existe milioane de persoane dornice să citească. Însă, una peste alta, sunt fericit cu ce s-a întâmplat. Asta pentru că nu-ți dorești doar să vorbești despre ceva. Vrei să fii și auzit. E un privilegiu ca astăzi să am o astfel de audiență” spune Harari pentru The Guardian.
    2. Yuval Noah Harari practică meditația Vipassana de peste cincisprezece ani. A descoperit-o pe când studia pentru doctorat la „Jesus College”, Oxford și susține că acest tip de meditație „i-a schimbat viața”. Istoricul israelian își începe fiecare zi cu o oră de meditație și o încheie în același mod. În fiecare an participă timp de o lună sau două la o tabără de meditație Vipassana, timp în care nu vorbește cu nimeni, nu comunică la telefon sau pe social media, nu citește nicio carte, nu ascultă muzică, nu scrie și nu face sport. Practică doar meditația, până la 11 ore pe zi. De fapt, „Homo Deus. Scurtă istorie a viitorului” este dedicată lui S. N. Goenka, maestrului său de meditație. „Nu aș fi putut scrie această carte fără concentrarea, pacea și gândirea intuitivă pe care le-am câștigat după cincisprezece ani de meditație Vipassana” mărturisește istoricul.
    3. Deși înțelege atât de profund relația oamenilor cu tehnologia și modul în care aceasta va influența viitorul planetei, Yuval Noah Harari nu folosește smartphone-ul. Întrebat într-un interviu pentru site-ul american A Medium Corporation dacă doarme cu smartphone-ul lângă cap, istoricul israelian a declarat: „Nu posed un smartphone. Eu dorm cu soțul meu, iar el are acest tip de telefon, ceea ce e suficient pentru mine”.
    4. Yuval Noah Harari nu a ascuns niciodată faptul că este gay. Istoricul israelian este de altfel căsătorit cu Itzik Yahav, un fost producător de piese de teatru, pe care l-a cunoscut în urmă cu șaisprezece ani. Ceremonia căsătoriei civile a avut loc în Toronto, Canada, pentru că, deși Israelul recunoaște căsătoriile între persoane de același sex, nu permite căsătoriile civile. Itzik Yahav este managerul lui Yuval Noah Harari și este numit de acesta din urmă „internetul meu pentru tot felul de lucruri”.
    5. Yuval Noah Harari locuiește împreună cu soțul lui la jumătatea distanței dintre Ierusalim și Tel Aviv, într-o așezare de tip moshav, o comunitate agricolă israeliană ce reunește mai mulți proprietari de ferme.
    6. Opțiunile în materie de alimentație ale lui Yuval Noah Harari sunt – nici nu ne-am fi așteptat altfel – vegetariene. „Încerc să am cât mai puțin de-a face cu carnea și produsele lactate” spune istoricul. „Însă dacă mă duc la mama și a făcut o plăcintă cu brânză sau orice altceva, mănânc”. Harari a renunțat la consumul de carne după ce a studiat ce a însemnat domesticirea și creșterea animalelor în ferme industriale. „Problema principală nu e neapărat uciderea lor, ci modul cum sunt crescute și tratate – nevoile de bază sunt satisfăcute, însă orice altceva (cum ar fi necesitățile sociale sau psihologice) sunt complet ignorate” spune Harari.
    7. Care este sfatul lui Yuval Noah Harari pentru cei care vor să trăiască o viață responsabilă și împlinită? „Încearcă să te cunoști mai bine și în special să descoperi ce-ți dorești cu adevărat de la viață. Altfel, tehnologia va tinde să ne dicteze obiectivele în viață și în loc să ne ajute să ne atingem scopurile, vom deveni sclavii agendei sale. E foarte dificil să-ți dai seama ce-ți dorești de la viață. Nu spun că este o sarcină ușoară” a mai declarat Yuval Noah Harari pentru publicația britanică The Guardian.

    Articolul 7 lucruri mai puțin știute despre Yuval Noah Harari apare prima dată în .


    0 0

    Autorul care va veni în București pe 21 și 22 noiembrie,

     Simon Sebag Montefiore despre Romanovi: „o lume plină de rivalităţi de familie, ambiţii imperiale, fast şocant, excese sexuale şi sadism depravat

     Era anevoios să fii ţar. Rusia nu era o ţară lesne de cârmuit. Douăzeci de suverani din dinastia Romanov au domnit vreme de 304 ani, din 1613 până la distrugerea imperiului prin Revoluţia din 1917. Ascensiunea lor a început în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic şi sa încheiat pe vremea lui Rasputin. Cronicarii romantici ai tragediei ultimului ţar preferă să sugereze că familia ar fi fost blestemată, însă Romanovii au fost, de fapt, cei mai prodigioşi făuritori de imperii de la mongoli încoace. Se estimează că Imperiul Rus sa mărit cu câte 55 de mile pătrate (142 km2) pe zi, după ce Romanovii au urcat pe tron în 1613, adică peste 20 000 mile pătrate pe an. Spre sfârşitul secolului al XIXlea, stăpâneau o şesime din suprafaţa globului pământesc, iar expansiunea lor teritorială continua încă. Făurirea unui mare imperiu a fost în sângele fiecărui Romanov.” Așa începe Simon Sebag Montefiore volumul istoric dedicat uneia dintre cele mai renumite dinastii din istoria Rusiei, „Romanovii (1613-1918)”.

    La 100 de ani de la moartea ultimului țar, Nicolae al II-lea și a membrilor familiei sale, celebrul istoric britanic va veni în România la invitația Editurii Trei, pe 21 și 22 noiembrie. El va vorbi,  pe 21 noiembrie, de la ora 19.00 la Biblioteca Centrală Universitară (BCU), strada Boteanu nr. 1, alături de Ion M. Ioniță și pe 22 noiembrie la librăria Humanitas Cișmigiu, bulevardul Regina Elisabeta 38, împreună cu Cristian Pătrășconiu, de la ora 19:00 inclusiv desre cum a documentat nu mai puțin de 300 de ani din istoria Romanovilor pentru a publica această cronică.

    Cel care a scris, de asemenea, și cele trei volume ale Trilogiei Moscova (Cerul roșu al amiezii, Într-o noapte de iarnă și Sașenka), precum și lucrările de nonficţiune Ecaterina cea Mare & Potemkin, Discursuri care au schimbat lumea și Ierusalim. Biografia unui oraș, își expune încă din primele pagini fascinația pentru istoria Rusiei și pentru cea a Romanovilor. Și nu doar a lui, ci a întregii lumi.

    Romanovii trăiesc întro lume plină de rivalităţi de familie, ambiţii imperiale, fast şocant, excese sexuale şi sadism depravat; aceasta este o lume în care (…) miresele sunt otrăvite, taţii îşi schingiuiesc fiii până la moarte, fiii îşi ucid taţii, soţiile îşi asasinează soţii, un om evlavios, otrăvit şi împuşcat se scoală parese din morţi, bărbieri şi ţărani ajung la putere, uriaşii şi monştrii sunt obiecte de colecţie, piticii sunt azvârliţi în aer, capetele tăiate sunt sărutate, limbile sunt smulse din gâtlej, cnutul sfâşie carnea de pe trup, recturile sunt trase în ţeapă, copiii sunt omorâţi; (…)Totuşi, făurit de aventurieri aprigi şi demnitari străluciţi, acesta este imperiul care a cucerit Siberia şi Ucraina, a capturat Berlinul şi Parisul, a produs un Puşkin, Tolstoi, Ceaikovski şi Dostoievski, înfăptuind o civilizaţie de o monumentală cultură şi o neasemuită frumuseţe.”, încheie Simon Sebag Montefiore, care va vorbi la București atât despre Romanovi, cât și despre celelalte lucrări istorice și romane ale sale.

    Articolul Celebrul istoric britanic, Simon sebag Montefiore, sosește la București apare prima dată în .


    0 0

    Categoric, „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” scrisă de Yuval Noah Harari este o carte cu un destin uimitor! Scrisă de autorul israelian în 2011 și publicată inițial în ebraică, tradusă ulterior în engleză, istoria lui Harari a devenit un fenomen editorial global: a fost tradusă în 45 de limbi, printre cititorii care au primit-o cu entuziasm se numără Mark Zuckerberg, Bill Gates și Barack Obama, iar mai nou, regizorul Ridley Scott și documentaristul Asif Kapadia vor să o ecranizeze.

    Ridley Scott, cunoscut datorită unor filme-cult ca „Gladiatorul” sau „Elicopter la pământ” a cumpărat drepturile de ecranizare a cărții anul trecut și va fi producătorul filmului, care va fi regizat de Asif Kapadia. Cartea lui Yuval Noah Harari se află pe mâini bune, am putea spune, pentru că și documentaristul britanic Asif Kapadia are un palmares impresionant: este câștigătorul unui Oscar pentru documentarul „Amy”, care prezintă viața lui Amy Winehouse și a patru premii Bafta.

    Sapiens este o carte care îți schimbă modul de a privi lumea, iar adaptarea noastră va face același lucru” a declarat Asif Kapadia pentru „Hollywood Reporter”. „Trebuie să ne deschidă ochii și să înțelegem cine suntem, de unde am venit și încotro ne îndreptăm” a mai spus regizorul britanic.

    „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” este într-adevăr o lectură provocatoare. Pe parcursul celor aproape patru sute de pagini, Yuval Noah Harari realizează un adevărat tur de forță în istoria civilizației umane. De la Epoca de Piatră și până în vremurile moderne, istoricul israelian își poartă cititorii de-a lungul timpurilor, insistând asupra momentelor cruciale ale evoluției speciei: revoluția cognitivă, revoluția agrară, consolidarea imperiilor și revoluția științifică. În acest volum (ca de altfel și în cele care i-au urmat) Yuval Noah Harari surprinde prin perspectiva neobișnuită de abordare a istoriei, iar unul dintre marile sale merite este faptul că lansează teme de meditație pentru noi toți. Iată una dintre ele: „Acum 70.000 de ani, Homo sapiens era încă un animal neînsemnat care îşi vedea de treburile lui într-un colţ al Africii. În următoarele milenii s-a transformat în stăpânul întregii planete şi teroarea ecosistemului. Astăzi e pe punctul de a deveni zeu, gata să dobândească nu doar tinereţea veşnică, ci şi capacităţile divine de a crea şi a distruge. (…) Există ceva mai periculos decât nişte zei nemulţumiţi şi iresponsabili care nu ştiu ce vor?”

    „Sperăm să îmbinăm știința, ficțiunea, istoria, drama și inspirația pentru a reda incredibila călătorie a speciei noastre, care a început ca poveste a unui animal neînsemnat, iar acum este pe punctul de a deveni zeu” a declarat  Yuval Noah Harari pentru „Hollywood Reporter” referitor la proiectul de ecranizare a cărții sale.

    Articolul „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” de Yuval Noah Harari va fi ecranizată de Ridley Scott apare prima dată în .


older | 1 | 2 | (Page 3)