Are you the publisher? Claim or contact us about this channel


Embed this content in your HTML

Search

Report adult content:

click to rate:

Account: (login)

More Channels


Channel Catalog


(Page 1) | 2 | 3 | newer

    0 0
  • 01/30/17--05:52: BE MY FUNNY VALENTINE!
  • În februarie, împarte pasiunea cu persoana iubită sau cu un prieten!

    În luna februarie, Fundația Calea Victoriei vă invită la cursuri cu teme și subiecte de discuție dintre cele mai ingenioase. Mai mult decât atât, la câteva cursuri, dacă achitați un loc puteți veni împreună cu prietenul sau prietena. Pentru un loc plătit în perioada 1-10 februarie, primiți încă un loc, gratuit*. Rămâne doar să vă hotărâți cu cine vreți să petreceți serile în luna iubirii şi a prieteniei.

    Iată cursurile incluse în oferta fundației la care puteți veni cu amicul/amica:

    Introducere în CULTURA JAPONEZĂ, din 2 Februarie, curs în 3 ședințe

    Atelier de LEADERSHIP, în 4 Februarie, eveniment

    CONACELE ROMÂNIEI – o istorie ascunsă, în 4 Februarie,  eveniment  

    PICTORIŢE CELEBRE şi povestea lor fabuloasă, din 9 Februarie, curs în 3 întâlniri

    Echilibrul casei mele. Atelier de FENG – SHUI, din 13 Februarie, curs în 4 întâlniri

    Introducere în FILOZOFIA REÎNCARNĂRII, din 15 Februarie, curs în 4 întâlniri

    Introducere în ISTORIA RELIGIILOR, din 17 Februarie, curs în 5 întâlniri

    HOW TO BE A LADY: Exerciţii de feminitate, din 20 Februarie, cursîn 3 întâlniri

    Introducere în ASTROLOGIE: Antichitate, Renaştere şi Modernitate, din 21 Februarie, curs în 3 întâlniri

    BUNELE MANIERE şi eticheta în societate, din 22 Februarie, curs în 3 întâlniri

    Sau poți alege un alt atelier din PROGRAMUL LUNII FEBRUARIE.

    *Promoția nu se cumulează cu alte oferte și promoții. Promoţia este valabilă în perioada 1-10 februarie.

     

    The post BE MY FUNNY VALENTINE! appeared first on .


    0 0

    Oricât de mult ți-ar plăcea casa în care locuiești, uneori te trezești cu chef nebun de schimbare. Învârți mobilele dintr-o parte într-alta și tot simți că nu e suficient. Ai nevoie de un aer proaspăt, pe care îl poți obține cel mai ușor cu ajutorul câtorva obiecte cool de decor. Nici măcar nu e nevoie de o investiție mare, pentru că, din fericire, se găsesc tot felul de lucruri frumoase, la prețuri prietenoase. Prin urmare, cu bani puțini, îți poți reamenaja casa în funcție de anotimp sau stare de spirit. Ca să-ți fie mai ușor să găsești, îți facem și noi câteva propuneri.

     

    1. Pentru reîmprospătarea bucătăriei nu e nevoie să faci investiţii majore în schimbarea mobilierului, ci e suficient, de exemplu, să foloseşti farfurii, ceainice sau ustensile colorate, pe care le poţi alterna în funcţie de sezon şi pe care le poţi depozita pe rafturi, la vedere, pentru un plus de culoare.

              Avem şi câteva sugestii:

     

    1. Nu subestima puterea unei perdele noi. Uneori, e suficient să schimbi perdelele pentru ca o întreagă cameră să capete un alt aer.

              Ce ne-a plăcut nouă:

     

    1. Alterori, câteva perne decorative vor înveseli cu totul încăperile. Dacă iarna te poţi juca cu motive scandinave, de exemplu, primavara ce-ar fi să alegi textile viu colorate în care să-ţi îmbraci casa? În plus, culorile îți pot influența starea de spirit, știai?

    [gallery link="file" size="full" ids="4525,4526,4527"]

     

    1. Redecorarea unei locuinţe presupune nu doar o investiţie mare, cu multă bătaie de cap. Uneori însă e suficientă puţină imaginație pentru a da un look nou unei încăperi. Stickurile decorative sunt la îndemâna oricui şi nu trebuie să fii vreun meşter priceput ca să le foloseşti. Aplică-le pe un singur perete din living sau bucătărie, iar transformarea te va uimi cu siguranţă.

              De unde poţi alege:

    [gallery link="file" size="full" ids="4529,4530,4531"]

     

    1. Cum ar fi dacă în bucătărie, în loc să schimbi toată mobila, ai alege câteva scaune statement, care să atragă toateprivirile? Nu trebuie să fie toate la fel sau în aceeaşi culoare, totul e să-ţi laşi imaginaţia să decidă.

              Noi am găsit câteva modele pe care le-am aranja numaidecât în jurul unei mese simple, albe:

    [gallery link="file" size="full" ids="4533,4534,4535"]

     

    1. Timpul ne presează pe toți și din instinct, de multe ori căutăm din priviri ceasul. Noi am găsit unul perfect pentru bucătărie, care s-ar putea să-ți placă și ție.

     

    1. Fie că ești dintre aceia care preferă lumina puternică sau, dimpotrivă, una cât mai difuză, lămpile, lampadarele sau veiozele sunt de folos în orice locuință. Dacă acestea mai sunt și în forme foarte ingenioase, atunci cu siguranță prietenii vor observa schimbările făcute.

              Iată care sunt sugestiile noastre:

    1. Și ar mai fi ceva: acest covoraș de la intrarea în locuință sigur îi va convinge pe vizitatori să se șteargă bine pe picioare înainte să pășească înăuntru. Practic, vorbește de la sine, tu nu mai trebuie să faci nimic.

     

    1. O cuvertură albă simplă poate accentua senzația de spațiu și curat și chiar dacă patul e mai vechi, nimeni nu-și va da seama de acest lucru. Iar dacă mai e și una cu două fețe, atunci te vei bucura de două ori de sentimentul de nou.

    1. Nu știi niciodată unde ți-ai lăsat revistele preferate? Le cauți peste tot și nu dai niciodată de ele decât atunci când ți-a pierit deja cheful să le mai răsfoiești? În cazul ăsta ți-ar fi de folos un suport pentru ziare și reviste cu un design atrăgător, care poate fi în sine un obiect de decor.

    The post 10 idei simple ca să împrospătezi cu bani puțini aspectul casei tale appeared first on .


    0 0

    Puţini sunt cei care ştiu că Albert Einstein, cu mult timp înainte de a formula teoria relativităţii, a înfiinţat un club de carte. Avea 23 de ani şi muncea ca simplu funcţionar, prost plătit, iar pentru a-şi rotunji veniturile modeste şi-a propus să ofere meditaţii la fizică, nebănuind că astfel va pune bazele unui club de carte.

    Anunţului său legat de orele private i-a răspuns Maurice Solovine, un student la fizică. Meditaţiile celor doi nu au urmat un scenariu clasic, ci s-au transformat repede în discuţii ample despre filosofie. La scurt timp, Conrad Habicht, matematician şi prieten al lui Einstein, li s-a alăturat în apartamentul boem al lui Albert, acolo unde discuţiile, învăluite în fum de ţigară, deveneau de la o zi la alta tot mai interesante. N-a trecut mult şi cei trei şi-au autointitulat micul club de discuţie şi lectură, cu mult umor şi autoironie, Olympia Academy.

    Timp de câţiva ani, întâlnirile de la Olympia Academy au dat naştere unor dezbateri despre fizică şi filosofie ce aveau să influenţeze munca ulterioară a lui Einstein şi formularea teoriilor sale care au revoluţionat lumea. Iată o parte dintre cărţile pe care cei trei prieteni le-au disecat în serile petrecute la clubul Olympia Academy din apartamentul lui Einstein: Don Quixote, de Miguel de Cervantes, Etica lui Spinoza, Tratat asupra naturii umane, de David Hume, Sistem de logică inductivă și deductivăde John Stuart Mill, Gramatica științei, de Karl Pearson, teoriile lui Ernst Mach (considerat precursorul lui Einstein în critica principiilor mecanicii clasice), Ştiinţă şi ipoteză, de Henri Poincaré.

     

    The post Clubul de carte al lui Einstein appeared first on .


    0 0

    Într-o lume din ce în ce mai globalizată, o bună modalitate de a ajunge să cunoști o țară, dar mai ales de a te familiariza cu cultura și specificul ei, este aceea de a o vizita în perioade în care sunt organizate evenimente cu tradiție, atunci când localnicii se întâlnesc pentru a celebra viața, bucuria, primăvara prin muzică, dans și alte manifestări culturale.

    Dacă vă aflați în vacanţă în perioada următoare, vă semnalăm câteva festivaluri și evenimente culturale, gastronomice și muzicale, ce se vor desfăşura în Europa și pe care le puteți integra în vacanța voastră.

    Fasnacht

    Perioada: 6 Martie, Basel, Elveţia 

    Elvețienii sunt recunoscuți pentru originalitatea lor, iar carnavalul numit Fasnacht este un exemplu în acest sens, un amestec de „joie de vivre” și melancolie, deghizări, moarte și tradiții vechi de secole. Diferența cea mai izbitoare față de alte carnavaluri este separarea strictă a spectatorilor de participanți. Aceștia din urmă își pregătesc costumele pe tot parcursul anului și sunt nucleul carnavalului. Vă puteţi arăta solidaritatea cu participanții la acest carnaval prin purtarea pe reverele hainelor a unor plăcuțe din bronz, argint sau aur, considerate insigne oficiale ale festivalului, care se află spre vânzare peste tot.

    Starkbierzeit (Strong Beer Time)

    Perioada: 10 -26 martie, Paulaner Keller, München, Germania

    Considerat fratele mai mic al lui Oktoberfest, acest festival vă invită să aveți papilele gustative pregătite pentru o abundență de arome, gusturi și texturi. Fabrici întregi de bere vor găzdui propriile lor Starkbierfests  în tot orașul.

    Medieval Discovery Fair

    Perioada:  11 – 12 Martie în Palos de la Frontera, Spania

    Centrul istoric al Palos de la Frontera găzduiește un festival anual - Medieval Discovery Fair – unde se comemorează descoperirea Americii. Festivalul îl readuce în atenția locuitorilor pe Cristofor Columb și pregătirea acestuia pentru călătoria către lumea noua. Primul său set de navigare din 1492 și replici ale flotei lui Cristofor Columb - Pinta, Nina și Santa Maria - sunt expuse în muzeul Muelle de las Carabelas. Localnicii şi vizitatorii se îmbracă în costume de epocă ce conferă un sentiment de autenticitate festivalului.

    Las Fallas

    Perioada: 12–19 martie în Valencia, Spania

    Exuberantă și anarhică, Las Fallas este una dintre cele mai frumoase petreceri de primăvară. În esență un spectacol de păpuși, un oraș populat cu sculpturi imense din lemn, construite de artiști locali, efigii colorate care ajung și până la 15 m înălțime şi care satirizează diverse celebrități sau obiceiuri locale. Timp de patru zile, aceste parade de păpuși înveselesc orașul, pe străzile căruia au loc tot felul de petreceri, competiții de gătit paella, concerte în aer liber și coride. Marele final al festivalului este marcat de focuri de artificii, amplasate în Plaza del Ayuntamiento, un spectacol grandios și zgomotos ce face ca tot orașul să vibreze.

    Şi dacă tot sunteți în zonă, vă recomandăm să vizitați și Ciudad de las Artes y las Ciencias (Orașul Artelor și Științelor), care este cea mai importantă operă a arhitectului local Santiago Calatrava, designerul noului World Trade Center din New York. Tot aici, puteți merge la Oceanografic, cel mai mare acvariu din Europa.

    St. Patrick’s Festival

    Perioada: 16 – 19 martie, Dublin, Irlanda

    Festivalul Sf. Patrick va reuni anul acesta 3.000 de artiști, muzicieni, dansatori, poeți într-un program uimitor, cu peste 30 de evenimente, ce acoperă patru zile și patru nopți. Tema festivalului pentru acest an va fi „Ireland You Are”. Orașul va reverbera de muzica și spectacolele ce se vor ține lanț. Chiar dacă Ziua Sfântului Patrick se sărbătorește peste tot în lume cu bere verde și multă veselie, se poartă pălării și funde verzi sau trifoi de plastic, modul cel mai autentic pentru a-l sărbători pe sfântul patron al Irlandei este în capitala țării, Dublin.

    Taste Florence Food Festival

    Perioada:  11 – 13 martie, Florenţa, Italia

    „Taste of Florence” își propune că scoată la iveală tot ce-i mai bun în gastronomia italiană. Vor fi peste 300 de companii din toată Italia ce-și vor expune produsele și afacerile. Pentru fanii delicioaselor mâncăruri italienești este o mare oportunitate de a lua parte la o călătorie a gusturilor cu tradiție, dar și pentru a încerca unele noi. Nu trebuie să ratați „Taste Shop”, o zonă specială, de unde vizitatorii își pot cumpăra produsele prezentate.

    [gallery link="file" columns="2" size="full" ids="4658,4659"]

    Snowboxx Music Festival în Alpii francezi 

    Perioada: 18 – 25 martie, Avoriaz, Franţa

    Festivalul Snowboxx 2017 vă aşteaptă cu muzică bună, petreceri și activități dintre cele mai diverse. Petrecerea din acest an are loc în stațiunea de schi Avoriaz, aflată în centrul Portes du Soleil, în regiunea Chablais din Haute-Savoie. Vor fi prezenţi, ca întotdeauna, cei mai buni DJ internaționali.

    Rock The Pistes Festival 

    Perioada: 19 – 25 martie, Portes du Soleil, Franţa şi Elveţia

    Festivalul se desfăşoară într-una dintre cele mai mari zone de schi din lume și se întinde între Franța și Elveția, incluzând o duzină de stațiuni de schi. A 7-a ediţie a festivalului va găzdui peste 35 de concerte pe parcursul unei săptămâni. DJ-ii vor anima atmosfera de la concertele ținute în aer liber pe timpul zilei, în vreme ce serile, distracția se va muta în cafenele.

    Keukenhof 

    Perioada: 23 martie – 21 mai, Lisse, Olanda

    Acest festival vibrant și plin de culoare se află la cea de-a 67-a ediţie. Kaukenhof este situat în Lisse, cunoscut sub numele de „Satul de flori”, între Amsterdam și Haga. Se știe că olandezii sunt mari comercianți de bulbi de flori - lalele, narcise, zambile, brândușe - și asta veți vedea la Keukenhof, în timp ce veți rătăci prin cele 32 de hectare cu cele mai incredibile straturi de flori, unde sunt plantate nu mai puțin de 800 de varietăți de lalele. În aceste grădini parfumate și atât de inspirat amenajate, veți întâlni adevărate opere de artă realizate din flori. Anul trecut s-a ajuns la un număr record de vizitatori, peste un milion.

    Barcelona Beer Festival

    Perioada: 24 – 26 martie, Barcelona, Spania

    În 2017, Festivalul berii se mută de la Muzeul Maritim și va avea loc la La Farga Centre d'Activitats în L'Hospitalet de Llobregat, unde varietatea de bere va fi atât de mare, încât veți puteți alege din peste 300 de soiuri pe cea care vi se potrivește cel mai bine, atât la gust, cât și la preț. Este important să spunem că există o taxă de intrare pentru festival care se învârte, de obicei, în jurul valorii de 10 €. Pentru această suma veţi obține un pahar, o broșură și două monede. Veți mai putea achiziționa și alte monede suplimentare în valoare de 1 € fiecare. Prețurile pentru bere variază în funcție de producător, așa că pentru unele beri veți plăti mai mult de o monedă.

    Horizon Festival Andorra 

    Perioada: 26 martie – 2 aprilie, Arinsal, Andorra

    Desfășurat anterior în Bulgaria, Horizon Festival se mută în 2017 la Arinsal din Andorra. Este un loc superb, unde se vor organiza plimbări prin păduri și munţi, jocuri de paintball, petreceri în cluburi și baruri. O săptămână plină de petreceri înseamnă un număr impresionant de artiști. Vor fi peste 120 de muzicieni și DJ-i care vor concerta și vor întreține petrecerile în 12 locuri diferite. Andorra este cunoscută și ca o destinație excelentă pentru practicarea sporturilor de iarnă. În Arinsal veți găsi 42 de pârtii de schi atât pentru începători, cât și pentru profesionişti.

    The post Festivaluri și evenimente culturale, gastronomice și muzicale din Europa appeared first on .


    0 0

    Prima poveste a unui iepure (numit mai târziu „Iepuraşul de Paşte“) şi a ouălor care se ascund în grădină a fost publicată în 1680.

    Obiceiul de a împărți ouă de Paşte este un obicei mai vechi chiar decât sărbătoarea Paştelui. Ouăle de Paşte au fost date ca un simbol al renaşterii şi al vieţii în multe culturi. Se întâlnea la egipteni, perşi, gali, greci şi romani.

    În zilele de demult, covrigii erau asociaţi cu Paştele datorită împletiturii lor care duce cu gândul la braţele încrucişate a rugăciune.

    În timpurile medievale, în biserici se desfăşura un festival ce consta în aruncarea oului. Preotul arunca un ou fiert tare către unul dintre băieţii din cor, iar apoi oul era aruncat de la un băiat la altul. Când ceasul bătea ora 12, cel care avea oul era declarat câştigător şi trebuia să-l păstreze.

    Crinul alb, simbolul Învierii, este floarea specială de Paşte. Reprezentând puritatea şi harul, crinii albi decorează multe  biserici şi case în perioada sărbătorilor pascale.

    Actul tradiţional de pictare a ouălor este numit Pysanka, cu origini în Ucraina. Acesta implica utilizarea de ceară şi vopseluri care colorează oul.

    În trecut, culorile pentru ouă se obţineau din elemente naturale cum ar fi: coji uscate de ceapă, scoarţă de copac, petale de flori sau sucuri din plante.

    Peluza din faţa Casei Albe găzduieşte în fiecare an Easter Egg Roll. Această tradiţie a fost începută de către preşedintele Rutherford B. Hayes în 1878.

    Cea mai mare vânătoare de ouă de Paşte a avut loc în Florida, unde 9.753 de copii au căutat 501.000 ouă.

    După Halloween, Paştele este sărbătoarea în care se consumă cele mai multe dulciuri. Peste 54.000.000 kg sunt cumpărate în fiecare an în lume.

    Primul ou de ciocolată din Marea Britanie a fost produs în 1873 de către Fry’s of Bristol.

    Cele mai populare ouă de ciocolată din lume sunt Cadbury’s Creme Egg. Muncitorii de la Cadbury din Birmingham produc 1,5 milioane de ouă de ciocolată în fiecare zi.

    Conform studiilor, atunci când oamenii mănâncă un iepuraş de ciocolată de Paşte, 76% mușcă întâi de la urechi, 5% încep de la picioare şi 4% pornesc de la coadă.

    Jellybeans au fost făcute pentru prima dată în America de către cofetarul din Boston William Schrafft.

    În timpul vacanţei de Paşte, americanii cumpără mai mult de 700 de milioane de „marshmallow peeps” (dulciuri în formă de iepuraşi şi puişori),  ceea ce le face cele mai populare dulciuri de Paşte.

    Potrivit Guinness Book of World Records, cel mai înalt Ou de Paşte din ciocolată a fost făcut în Italia în 2011. Cu 10,39 metri înălţime şi 7,200 kg greutate, era mai înalt decât o girafă şi mai greu decât un elefant.

    Cel mai mare ou de Paşte decorat a fost făcut în Alcochete, Portugalia, în 2008. Acesta măsura 14,63 metri în lungime şi 8,23 metri în diametru.

    În 2007, un ou acoperit cu diamante a fost vândut pentru aproape 9 milioane de lire sterline. Oul este special pentru că, în fiecare oră, un cocoşel bijuterie apare din partea de sus a oului, bate din aripi de patru ori, dă din cap de trei ori şi face un zgomot precum cântatul! Oul de aur a fost făcut cadou de către familia regală rusă pentru logodna unui aristocrat francez, baronul Edouard de Rothschild.

    The post Curiozități despre sărbătoarea Paștelui appeared first on .


    0 0

    Am adunat o serie de fotografii superbe surprinse în diverse locuri ale Terrei, care ne amintesc de frumuseţea din jurul nostru şi de faptul că împărţim planeta pe care o numim „acasă” cu vieţuitoare cu adevărat minunate. Vizionare plăcută!

    [gallery link="file" columns="1" size="full" ids="4880,4909,4908,4907,4906,4905,4904,4903,4902,4901,4900,4895,4896,4897,4898,4899,4894,4893,4892,4891,4890,4885,4886,4887,4888,4889,4884,4883,4882,4881"]

     

     

     

    The post 30 de fotografii uluitoare din natură appeared first on .


    0 0

    Luna mai este una bogată în evenimente la care sunt așteptați să participe iubitori de carte, de gastronomie, muzică, film, artă. Atât în București, cât și în țară, în luna mai vor avea loc evenimente aflate unele la cea de-a doua ediție, altele cu o tradiție de 47 de ani. Fie că sunt festivaluri de muzică, Art Safari, street-food, festivaluri de jazz, târguri de carte sau festivaluri de film și benzi desenate, toate speră să atragă un public cât mai numeros și să devină adevărate repere ale lunii mai.

    1. Soundart Festival la Quantic Club

    4 - 7 Mai 2017, Bucuresti

    Soundart Festival, unul dintre cele mai îndrăznețe evenimente outdoor din România, va avea loc în perioada 4-7 mai 2017, în grădina de vară a Clubului Quantic.

    Evenimentul reunește concerte live, simpozioane, lansări de carte, vernisaje și workshop-uri, scopul central al proiectului fiind crearea unor noi punți de transfer între diferitele forme ale expresiei artistice.

    Eveniment consacrat contemporaneității, Soundart Festival girează pentru ingeniozitatea muzicii experimentale moderne ca ferment al procesului sincretic. Primele trei zile ale festivalului vor fi completate de concerte susținute de numeroase și importante trupe aparținând sferelor rock Stoner şi Progressive ale Europei, printre care regăsim și grupuri autohtone. Primele formații anunțate sunt Exivious (Olanda), Stone Jesus (Ucraina), White Walls (România) și Lowbau (Austria), trupe de excepțională exprimare artistică, ale căror apariții live au toate ingredientele cu adevărat necesare pentru a captiva și inspira publicul.

    1. Constanta Street Food Festival

    4 – 7 Mai, Constanta

    Bucharest Street Food Festival, primul eveniment dedicat exclusiv conceptului de street-food, vine și la Constanța. Ediția de aici se va desfășura chiar în inima orașului, în Piața Ovidiu, și va aduce laolaltă zeci de comercianți, atât din București, cât și din întreaga țară: rulote, căruțe, standuri, biciclete, toate fiind mijloace tipice din care se comercializează street-food.

    Evenimentul include varietăți culinare precum: burgeri, hot-dogs, sandvișuri, tacos, burritos, paste, preparate la grătar și barbeques, clătite, înghețată și multe altele, toate unite sub umbrela conceptului de street-food. Pe lângă bucătăria în sine, festivalul va include același concept de street-food dedicat băuturilor, consumatorii putând degusta prosecco, cafea și bere artizanală, vinuri alese și multe altele.

    1. East European Comic Con 2017

    5 - 7 Mai 2017, Romexpo, Bucuresti

    East European Comic Con este cel mai mare eveniment din estul Europei dedicat pasionaţilor de filme, seriale, benzi desenate, jocuri video şi nu numai. Organizatorii au pregătit numeroase surprize vizitatorilor aşteptaţi la a V-a editie — pe lângă întâlniri cu actori de la Hollywood va exista şi o întreagă zonă destinată jocurilor video, în care vor putea fi testate cele mai noi apariţii. Vor avea loc, de asemenea, concursuri de cosplay pentru toţi cei care doresc să se transforme într-un personaj preferat. Vor exista şi quizz-uri, elemente de recuzită de pe platourile de filmare, interacţiuni cu expozanţii şi cu cei mai importanţi creatori de content din mediul online.

    Actorii care și-au anuntat prezența la East European Comic Con 2017 sunt:

    -Craig Parker, binecunoscut publicului din The Lord of the Rings, unde l-a interpretat pe elful Haldir. A mai avut și aparitii episodice notabile în seriale precum NCIS: Los Angeles , Sleepy Hollow și Xena: Prințesa Războinică.

    - Ellie Kendrick , una dintre cele mai bine cotate actrițe de la Hollywood, cunoscută pentru rolul din Game of Thrones, unde  o interpretează pe Meera Reed. A fost aclamată și pentru interpretarea lui Anne Frank din seria BBC The Diary of Anne Frank.

    -Tom Wlaschiha , actorul ce interpretează unul dintre personajele importante din Game of Thrones, Jaqen H’ghar, cunoscut și drept Faceless Man.

    -Christopher Judge , cunoscut in special pentru interpretarea lui Teal’c  din Stargate SG-1.

    -Nathaniel Buzolic , cunoscut pentru rolul șarmantului Kol Mikaelson, cel mai tânăr supraviețuitor al Familiei Originale, în The Vampires Diaries. Actorul apare și în spin-off-ul The Originals.

    -Jefferson Hall  este cunoscut în special pentru rolul lui Torstein din serialul fenomen Vikings. El s-a mai făcut remarcat și pentru rolul cavelerului Hugh of the Vale din Game of Thrones si a facut  parte din distribuțiile unor blockbustere de succes precum Sherlock Holmes sau Star Wars: The Force Awakens.

    1. Sibiu Jazz Festival 2017

    18 – 21 Mai, Sibiu

    Aflat la a 47-a editie, Sibiu Jazz Festival este considerat unic în România, având în vedere longevitatea, consecvența și numărul impresionant de celebrități ale genului care l-au onorat cu prezența până acum. Este cel mai vechi festival de acest gen din țară și unul dintre cele mai vechi festivaluri de jazz din lume, motiv pentru care Sibiul a fost declarat, încă din anii ’80, „Capitala Jazzului" din România. Pe plan mondial, sunt rare festivalurile de gen, care se pot mândri cu o istorie de peste patru decenii, când însăși existența acestei muzici abia depăsește un secol.

    Pentru prima data, dupa multi ani, scena principală se mută în aer liber.Peste 80 de artiști din 15 țări vor fi prezenți la Sibiu.

    1. Festivalul Scoicilor

    18 – 21 Mai, Constanta

    Festivalul Scoicilor se întoarce la Constanța și în 2017. Organizatorii, chef Cătălin Scărlătescu, Primăria Constanța și Claboo Media, promit o competiție culinară cu mai mulți participanți decât în 2016.

    Festivalul Scoicilor 2017 va avea loc între 18 și 21 mai, tot în piața Ovidiu.

    1. Street FOOD Festival Oradea

    18 – 21 Mai, Oradea

    Ediția a doua Street FOOD Festival Oradea promite să fie mai mare, mai gustoasă, mai diversificată și va avea loc primăvara aceasta între 18 și 21 mai în Piata Unirii din Oradea.

    Veti putea savura produse delicioase din bucătăria românească și internațională si asculta muzică de calitate a trupelor de jazz, blues și world music. Vă veți putea bucura de sortimente diverse de bere artizanală, cocktailuri speciale, vinuri alese, vă veți putea distra la Cinema Outdoor, Kids Zone și desfășura tot felul de alte activități interactive.

    1. ART SAFARI 2017  19 mai - 18 iunie, la Galeriile Kretzulescu de pe Calea Victoriei 45 (lângă Muzeul Național de Artă), Bucuresti are loc cel mai mare eveniment de artă din România: Art Safari 2017.

    Pavilionul de Artă București – Art Safari, organizat de Fundația Centrul Cultural Art Society, este un eveniment anual destinat deopotrivă artei românești și regionale, cu accent pe evoluțiile sale recente, la care sunt invitate să expună galeriile de artă contemporană, atât din România, cât și din mediul internațional. Este un eveniment unic ca amploare în România, care prezintă publicului o Expoziție Centrală curatoriată de către un expert internațional și o zonă expozițională la care sunt invitate să expună cele mai importante galerii de artă contemporană și modernă românească și internațională.

    A 4-a ediție a Pavilionului de Artă București a pregatit un program educațional complex, care include conferințe, prezentări de artist, dar și lansări de carte pentru iubitorii de artă.

    Programul Art Safari Kids, dedicat copiilor, le oferă acestora posibilitatea de a-și dezvolta creativitatea prin ateliere de pictură, sculptură, colaj, dar și tururi ghidate de către elevi, special concepute pentru cei mici.

    Puteti vizita  Expoziția Centrală intitulată Notes on a Landscape, curatoriată de Wim Waelput, care va surprinde arta românească dintr-o perspectivă transistorică prin lucrări de la începutul modernismului până în contemporaneitate. Expoziția propune o explorare de actualitate a preocupărilor artistice reprezentative pentru arta românească, punând accent pe factorii identitari și geopolitici.

    Anul acesta Pavilionul Muzeal este dedicat expoziției „Luchian și Independenții”, prilejuită de Centenarul Luchian (1916-2016) și va cuprinde opere ale artistului din peste 20 de instituții muzeale. Pe lângă lucrările din muzee, în cadrul expoziției dedicate lui Ștefan Luchian se vor regăsi și cele mai importante creații ale sale aflate în colecții private.

    1. Street FOOD Festival Iasi

    25 - 28 mai, Iasi

     Street FOOD Festival se întoarce la Iași în Grădina Ansamblului Palas. Zeci de preparate din repertoriul mâncării stradale, beri artizanale din toate colțurile țării și vinuri alese special pentru acest eveniment își așteaptă degustătorii pentru a le oferi o experiență culinară complet nouă. Atmosfera va fi completată de muzică live, dar și de o mulțime de surprize pregătite de organizatori.

    1. Bookfest 2017

    24 – 28 mai , Romexpo, Bucuresti

    A XII-a ediție a Salonului Internațional de Carte Bookfest va avea loc în perioada 24 – 28 mai, la pavilioanele C1, C2, C4 și C5 de la Romexpo.

    Invitata de onoare al celei de-a XII-a ediții a Salonului Internațional de Carte Bookfest va fi Suedia.

    Accesul la Bookfest, cât și la toate evenimentele din cadrul acestuia va fi gratuit. Vizitatorii vor putea lua parte la peste 350 de evenimente, ce variază de la lansări, dezbateri și colocvii până la proiecții cinematografice și evenimente interactive și vor putea achiziționa cele mai noi și așteptate apariții editoriale ale primăverii.

     

     

     

    The post Evenimentele lunii mai în România appeared first on .


    0 0

    Luni, 8 mai, ora 18.30, la Librăria Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr. 45), va avea loc lansarea celui mai recent roman semnat de Simona Antonescu, Hanul lui Manuc, apărut în colecţia „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom, în curând şi în ediţie digilată.

    Invitate, alături de autoare: Laura Câlţea, Alina Purcaru

    Moderatoare: Eli Bădică

    Al treilea roman al Simonei Antonescu ne poartă cu două veacuri în urmă, în Principatele Române. De data aceasta, remitizarea istoriei nu doar însufleţeşte destine individuale, ci dă viaţă şi tensiune unor evenimente cruciale de mult arhivate. Această călătorie de şase ani în perioada războiului ruso-turc, terminat cu pierderea Basarabiei, este o autentică evadare în trecut.

    Pe moşiile Ţării Româneşti, grânarul marilor imperii, sau în bătălii pe mare şi pe uscat, pe uliţele târgului Bucureştilor, traversate de picioare desculţe şi taine de palat, sau la Constantinopole, în serai şi catacombe, printre intrigi şi capete tăiate, istoria îşi urmează cursul.

    Hanul lui Manuc, la fel ca primele romane ale Simonei Antonescu – Fotograful Curţii Regale şi Darul lui Serafim –, se situează sub aceeaşi inscripţie heraldică: Dacă nu revezi trecutul, nu vezi prezentul şi nu prevezi viitorul.

    „Îţi voi arăta lucrurile, aşa cum au fost ele.

    Îi voi chema pe toţi în jurul tău. Vei simţi mirosul prafului de puşcă şi vei auzi chiotele sărbătorii de Armindeni. Vei îngheţa de frig pe cîmpurile de luptă şi te vei topi de arşiţă la vremea secerişului, pe moşiile boierilor Sămărghiteni.

    Te voi trimite călare pînă dincolo de serhatul Giurgiului, cu solie de taină de la Manuc. Vei gusta de-a valma plăcinte olteneşti şi sugiucuri turceşti, vei respira praful drumului ridicat de caravanele cu grîu şi-ţi vei scăpa viaţa în pivniţa culei bătrîneşti ori în apele Dunării.

    Vei aşeza piatra de temelie a Hanului lui Manuc alături de meşterii braşoveni şi vei apăra apoi şantierul cu preţul vieţii, în noaptea plină de spaime şi speranţe a intrării Armatei Dunărene în Bucureşti.

    În jurul tău vor dansa cadîne cu văluri de mătase şi fete din bărăganurile Ţării Româneşti, în vreme ce din depărtare va răsuna clocot de luptă.

    Vei iubi.

    Vei duşmăni.

    Vei păcătui şi te vei ierta.

    Vei ieşi din toate acestea obosit, tulburat, schimbat.

    Vino cu mine!” (Simona Antonescu)

    Simona Antonescu s-a născut la Galaţi în anul 1969 şi a copilărit în localitatea Ţintea (judeţul Prahova). După absolvirea Liceului „Constantin Dobrogeanu-Gherea” (actualul Colegiu Naţional „Nichita Stănescu”) din Ploieşti, a urmat cursurile Facultăţii de Chimie din cadrul Institutului Politehnic Bucureşti.

    A debutat în anul 2015 cu Fotograful Curţii Regale – romanul câştigător al Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2014 şi al Premiului de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. Romanul a devenit în scurt timp bestseller şi a fost reeditat în 2016 în colecţia „Top 10+” a Editurii Polirom. În anul 2016 Simona Antonescu a publicat la Editura Cartea Românească al doilea roman al său, Darul lui Serafim.

     

    The post Simona Antonescu povesteşte despre Hanul lui Manuc la Bucureşti appeared first on .


    0 0

    Romanul Un cal intră într-un bar (A Horse Walks Into a Bar, tradus în engleză de  Jessica Cohen și publicat de Jonathan Cape), de David Grossman, este cîștigătorul prestigiosului Man Booker International Prize, ediția 2017. Premiul a fost anunțat ieri, 14 aprilie, la Londra.

    Ceilalți scriitori aflați pe lista scurtă a Man Booker International Prize, 2017: Mathias Enard (France), Roy Jacobsen (Norway), Dorthe Nors (Denmark), Amos Oz (Israel), Samanta Schweblin (Argentina).

    Un cal intră într-un bar a apărut în colecția „Biblioteca Polirom” (coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu), în anul 2015, traducere din limba ebraică de Gheorghe Miletineanu, și este disponibil și în ediție digitală.

    Scriitorul israelian David Grossman și-a întîlnit cititorii din România în luna noiembrie a anului 2016, la Clubul Țăranului, eveniment prilejuit chiar de apariția romanului aflat pe lista scurtă a prestigiosului premiu.

    David Grossman este autorul bestsellerului Pînă la capătul pămîntului (două ediții la Polirom), roman distins în 2009 cu premiul Albatros, acordat de Fundatia Günter Grass din Germania, și în 2011 cu premiile Médicis étranger și JQ-Wingate, o cutremurătoare poveste despre iubire și prietenie, în care istoria intervine mereu cu brutalitate în destinul oamenilor.

    Despre Un cal intră într-un bar

    „Un număr de stand-up comedy atît de straniu, că-ţi răscoleşte cele mai ascunse resorturi ale sufletului. Terifiant şi seducător în acelaşi timp, romanul lui Grossman lasă să se vadă, prin tehnica literară a unui virtuoz, o vulgaritate frapantă cum numai un act purificator poate fi.” (Haaretz)

    „David Grossman surprinde cu o lecţie profundă despre mecanismele emoţiei şi, în acelaşi timp, spune o poveste de o frumuseţe ce-ţi dă fiori.” (El País)

    David Grossman (n. 1954) este unul dintre cei mai importanţi autori israelieni, cunoscut comentator al politicii Israelului faţă de Palestina şi militant pentru recunoaşterea Palestinei ca stat. A studiat filosofie şi teatru la Universitatea Ebraică din Ierusalim, iar după ce şi-a încheiat stagiul militar obligatoriu, a lucrat la postul de radio Vocea Israelului. A publicat mai multe cărţi de ficţiune şi cîteva de reportaje şi interviuri. Dintre romanele sale menţionăm Copii în zigzag (1994), Cineva cu care să fugi de acasă (2000), Pînă la capătul pămîntului (2008, distins în 2009 cu Premiul Albatros, acordat de Fundaţia Günter Grass) şi Căderea din timp (2014), ultimele două fiind traduse şi la Editura Polirom. Printre numeroasele distincţii primite de autorul israelian, se numără Premiul Bernstein pentru roman (1985, 1993), Premiul Sapir (2001), Premiul Bialik pentru literatură (2004), Premiul JQ-Wingate (2004, 2011) şi Premiul Médicis étranger (2011). David Grossman este doctor honoris causa al Universităţii Catolice Leuven din Belgia şi cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, titlu acordat de Ministerul Culturii din Franţa. Volumele lui Grossman au fost traduse în peste treizeci de limbi.

     

    The post „Un cal intră într-un bar”, de David Grossman, a obținut Man Booker International Prize 2017 appeared first on .


    0 0

    Anul acesta NexT on the Menu și Focus Grecia îmbină dragostea pentru cinema cu cea pentru arta culinară. Festivalul Internațional de Film NexT (22-26 iunie) vine în întâmpinarea celor care iubesc filmele și arta culinară prin intermediul a două secțiuni pline de culoare: Focus Grecia și NexT on the Menu. Pe lângă cele douăsprezece filme cuprinse în cadrul celor două programe, evenimentele propun spectatorilor o serie de degustări gourmet.

    Început în urmă cu câțiva ani, programul NexT dedicat cinematografiilor naționale a adus în atenția spectatorilor o serie de scurtmetraje dintr-o anumită țară/regiune europeană. După Ţările Baltice şi Ţările Nordice, Grecia devine centrul unui program special care cuprinde șase scurtmetraje recente semnate de regizori eleni. Pentru a desăvârși experiența, proiecția scurtmetrajelor cuprinse în secțiunea Focus Grecia va fi urmată de un bufet grecesc de-a lungul căruia participanții vor degusta preparate tradiționale. Din programul Focus Grecia fac parte filmele:

    • Prosefhi: Greek School Prayer (regia:Thanasis Neofotistos, 2014) pune în ring două tipologii ale adolescentului de pretutindeni, bully-ul şi băiatul bun, ca pretext al unei discuții mai ample despre o serie de probleme din spectrul coming of age, cum ar fi căutarea identităţii.
    • Analizând relația dintre fiica devotată și tatăl imobilizat într-un scaun cu rotile, Sandy beach (semnat de Thanos Papastergiou, 2016) este un scurtmetraj despre dragoste şi datorie, despre rutină şi penitenţă autoimpusă, despre moarte şi libertate.
    • Spre deosebire de celelalte filme cuprinse în selecție, Archipelagos, naked granites (regizat de Daphné Hérétakis, 2014) este un film-eseu cu o miză formală și politică îndrăzneață, suprapunând un voice-over care recită fragmente dintr-un jurnal, secvențe din viaţa de zi cu zi a atenienilor şi momente de revoltă stradală.

    O noutate printre secțiunile speciale ale festivalului o constituie NexT on the Menu, un program care își propune să îmbine pasiunea pentru cinema și cea pentru arta culinară. Inspirate de plăcerea de a găti, cele sașe scurtmetraje urmăresc felul în care se întrepătrund aromele, gusturile, cultura culinară în general cu viețile noastre.

    • Printre scurtmetrajele selectate se numără și Éclair, semnat de Marko Gjokovik, un film a cărui acțiune se desfăsoară în anii 1980 și care surprinde plăcerea vinovată a unui copil de a gusta din preparatele pregătite de tatăl său în așteptarea venirii mareșalului Tito la reședința acestuia de vacanță.
    • The Macaron Man al lui Ben Garfield este un mockumentary plin de umor despre un tânăr patiser care încearcă să crească vizibilitatea afacerii proaspăt deschise printr-un filmuleț de promovare despre propria cofetărie.
    • Sweet dumplings (regia: Lai Kin Chang) dramatizează tocmai această putere a artei culinare de a lega anumite gusturi  de memoria unor persoane dragi. Fără niciun fel de dialog, camera urmărește modul tacticos și plin de tandrețe al unor tineri părinți care prepară felul de mâncare preferat al fiicei lor care a murit în urmă cu trei ani.

    Secțiunea Focus Grecia va putea fi văzută sâmbătă, 24 iunie, începând cu ora 15:00, la Cinema Elvira Popescu, fiind urmată de bufetul grecesc, iar programul NexT on the Menu va putea fi urmărit vineri, 23 iunie, începând cu ora 18:00, tot la Cinema Elvira Popescu.

    Biletele sunt deja disponibile pe Eventbook.ro. 

    Festivalul Internaţional de Film NexT a fost înfiinţat în 2006 în memoria sound designerului şi compozitorului Andrei Toncu și a regizorului Cristian Nemescu şi este organizat de Societatea Culturală NexT. Ajuns la cea de-a 11-a ediţie, NexT se va desfăşura anul acesta între 22 şi 26 iunie.

    The post Filme şi artă culinară din Grecia la NexT appeared first on .


    0 0

    Specialiștii de la Harvard sunt de părere că l-au descoperit pe următorul Einstein! Are numai 23 de ani și este fată! Sabrina Gonzalez Pasterski, studentă la prestigioasa universitate, este deja, în ciuda vârstei, unul dintre cei mai cunoscuți fizicieni din Statele Unite. A absolvit Massachusetts Institute of Technology în numai 3 ani, cu nota maximă, iar în prezent își face doctoratul la Harvard într-un regim special, cu libertate totală în studiu și cercetare.

    Sabrina a atras atenția comunității științifice și academice atunci când, la numai 14 ani (în 2008), și-a construit singură un avion cu un singur motor și a publicat pe YouTube întregul proces de fabricare. Conform secondnexus.com, profesorii Allen Haggerty și Earll Murman de la Massachusetts Institute of Technology au fost de-a dreptul uluiți atunci când au văzut filmulețul. Apoi, la 16 ani, Sabrina a zburat cu acest avion pe deasupra lacului Michigan, fiind cea mai tânără persoană din istorie care a pilotat un avion proiectat și construit de ea.

    Studiile și cercetările Sabrinei se întreaptă către mecanica cuantică, observarea găurilor negre, spațiu și timp, radiația electromagnetică. Unele dintre cele mai mari companii îi finanţează studiile și este apreciată de mulţi profesori cunoscuţi de la Harvard, printre care Andrew Strominger, cel care lucrează cu Stephen Hawking. Tânăra fiziciană a primit deja oferte de angajare, inclusiv de la fondatorul Amazon, iar NASA se află pe lista celor interesaţi de Sabrina. Aceasta nu are niciun cont pe rețelele de socializare, lucru pe care îl subliniază clar chiar pe site-ul ei.

    The post Cine este următorul Einstein? appeared first on .


    0 0

    Dăm startul astăzi campaniei OAMENI DE MESERIE, în cadrul căreia ne propunem să aducem în atenția lumii meseriile de altădată, cu tot cu farmecul lor pierdut în timp, dar și meserii ale zilelor noastre, cu toate provocările lor. Vom cunoaște oameni  care și-au transformat pasiunea în ocupație de zi cu zi și vom reda strălucire fiecărei meserii în parte, indiferent de numele pe care-l poartă.

     

    Lampagiul – omul care aduce lumina

    Se spune că „meseria este brățară de aur”, dar, gândindu-ne la unele îndeletniciri ale oamenilor, nu putem să nu observăm că unele dintre aceste „brățări” au prins patina timpului și un aer de poveste. Față de meseriile care se practică în zilele noastre, cele din alte vremuri, uitate, dispărute din cauza modernizării, au un farmec aparte și uneori, chiar dacă nu-și mai dovedesc utilitatea, sunt pastrate și azi, la scară redusă, pentru pitorescul lor. Să ne amintim de lustragii Micului Paris și de sacagii care băteau ulițele pline de praf, de bragagii – bucuria copiilor de altădată și de coșarul aducător de noroc.

    Astăzi vă propunem să ne amintim de lampagii, cei care aduceau lumina și transformau periculoasele străzi cufundate în beznă în zone ale civilizației. Dar pentru aceasta, să ne întoarcem puțin în timp, în Londra epocii victoriene. Trebuie să facem un intens exercițiu de imaginație ca să ne închipuim capitala Regatului Unit, scăldată în lumină azi, cufundată în beznă adâncă la sfârșitul secolului al 18-lea. Străzile londoneze erau cunoscute ca locuri foarte periculoase după lăsarea serii. Hoții de buzunare și tâlharii mișunau pe străzi, la adăpostul întunericului, iar o plimbare pe înserat era de neconceput pentru majoritatea locuitorilor. Cei cu dare de mână tocmeau câte un băiat care mergea înaintea lor cu o făclie aprinsă, dar de multe ori chiar și acesta se dovedea a fi un infractor – sau în strânsă legătură cu ei. Aceasta însă, până când, puțin după debutul secolului al 19-lea, străzile au început să fie iluminate de lămpi (umplute cu ulei de pește, nu tocmai plăcut ca miros). Cineva trebuia să aprindă și să stingă lămpile din oraș și așa a apărut onorabila meserie de lampagiu, transmisă cu respect din tată-n fiu. Exemplul Londrei este unul aleator, pentru că nu alta era situația în Berlin, Paris sau oricare alt mare oraș european sau de peste Ocean.

     

    Cât privește Bucureștiul, și acesta a fost în beznă până aproape de jumătatea secolului al 19-lea, când pe străzi au început să apară felinarele – cu lumânări de seu la început, iar apoi au fost înlocuite cu „găzoaie”, lămpi cu fitil și rezervor cu petrol.

     

    „Într-un veac cu noapte mare,

    Noi aprindem felinare

    Ca să nu fiți triști

    Bieți lampagii, prin veacul greu

    Oriunde-am fi, lucrăm din greu

    Dăm foc, dăm foc, felinarelor

    Voi le stingeți către ziuă

    Iar noi ne luam adio

    Sărmani artiști” (Adrian Păunescu, „Bieți lampagii”)

     

     

    Meseria de lampagiu, indiferent că era practicată în București, Londra, Paris sau New York, implica o mare responsabilitate. Lampagiii erau oameni de încredere, mândri de ocupația lor, care se bucurau de respectul celorlalți, astfel încât meseria era transmisă de multe ori din generație în generație. Deși era practicată în general de bărbați, pe străzile din Chicago se puteau observa (mai rar, ce-i drept) și femei cu scara în spate, aprinzând felinar după felinar.

    Slujba nu era chiar ușoară, pentru că, evident, presupunea muncă de noapte, pe ploaie, vânt sau ger cumplit. Lampagiii aveau sarcina să aprindă fiecare un număr de felinare (până într-o sută cincizeci), să păstreze geamurile lămpilor curate și să verifice dacă nu cumva unele s-au stins. Era bine să observe lucrul acesta înainte de controlul patrulelor de poliție, care le-ar fi adus o mustrare serioasă în cazul în care vreun felinar s-ar fi stins. Lampagiii, cei care aduceau lumina pe străzile orașelor, erau priviți cu respect și simpatie de locuitori, poate și pentru sentimentul de siguranță pe care-l inspirau. Să nu ne imaginăm însă că erau foarte bine plătiți pentru slujba aceasta. Un lampagiu din Chicago, spre exemplu, avea de aprins între 80 și 140 de felinare pe noapte și putea câștiga între 12 și 16 dolari pe lună. Iar din acest câștig trebuia să-și cumpere fitil și kerosen pentru propriul felinar, ca să nu umble în beznă.

     

    Și apropo de kerosen, un fapt care ne poate umple de mândrie – Bucureștiul a fost primul oraș din lume care, din 1857, a fost iluminat cu petrol lampant. În treacăt fie spus, lucrul acesta ne venea cumva la îndemână, pentru că România a fost și prima țară din lume care a înregistrat oficial producție de petrol și prima rafinărie, la Ploiești. I-au urmat Statele Unite, Italia, Canada și Rusia. Iată cum lumina venea la mijlocul secolului al 19-lea și de la București!

    Cocoțați pe scări, aburind și stergând felinarele noapte de noapte și potrivind fitilurile, lampagii și-au făcut cu responsabilitate datoria până aproape de sfârșitul veacului al 19-lea, când numărul lor a început să scadă. Iluminatul electric a făcut treptat ca această pitorească meserie să cadă in desuetudine. Trebuie să ne scoatem pălăria și în fața Timișoarei, primul oraș din Europa continentală care a folosit iluminatul electric al străzilor. Pe 12 noiembrie 1884, 731 de lămpi electrice puteau fi numărate în orașul de pe Bega. Parisul, Berlinul și Londra nu aveau lumină electrică la acea vreme. Un an mai târziu, lumina electrică se aprindea și în fața Teatrului Național de la București.

     

    Învinși de modernizare, lampagiii, cu meseria lor atât de îndrăgită, au trecut într-un con de umbră. Dar nu au dispărut cu totul! Orașe ca Dublin, Berlin sau Strasbourg au păstrat câteva zeci de felinare cu gaz îngrijite de lampagiii moderni. În 2010, 46 de lămpi cu gaz au fost plasate pe podul Carol din Praga, singurul pod din lume care folosește acest sistem de iluminare. Iată că, deși modernizarea este necesară, unele lucruri din trecut au un farmec aparte și nu le putem lăsa pur și simplu să dispară.

    În Londra, există astăzi 1500 de lămpi cu gaz aprinse fiecare cu mâna de membrii unei echipe de cinci persoane. Lampagiii moderni sunt de fapt ingineri de petrol și gaze, care au ales să cutreiere străzile cu scara în spate, să șteargă geamurile felinarelor și să aprindă în memoria celor de zi amintirea unui trecut magic. John Blanchard, unul dintre aceștia, e de părere că termenul de „lampagiu” nu mai este astăzi atât de cuprinzător. „Noi suntem străjerii felinarelor” spune cu mândrie inginerul londonez. Adică acele persoane care au grijă ca o parte importantă a trecutului nostru ca umanitate să fie întotdeauna luminată.

    The post Oameni de meserie (I) – Lampagiul appeared first on .


    0 0

    Continuăm campania OAMENI DE MESERIE, în cadrul căreia ne propunem să aducem în atenția lumii meseriile de altădată, cu tot cu farmecul lor pierdut în timp, dar și meserii ale zilelor noastre, cu toate provocările lor, cu o discuție pe care am avut-o cu un tânăr medic stomatolog. Dr. Andreea Catrina și-a transformat dorința de a-i ajuta pe oameni în meserie și a ales să profeseze în România, deși ușile către străinătate îi erau deschise. „Într-adevar era o variantă mai ușoară, după terminarea facultății. Medicii români sunt foarte apreciați în străinătate și de aceea sunt foarte stimulați în alte țări. Am considerat că și la noi serviciile medicale pot fi de calitate și apreciate”, e de părere aceasta. 

     

    Ați vrut dintotdeauna să deveniți medic? Cum v-ați descoperit pasiunea pentru stomatologie?

    Medicina este specialitatea pe care mi-am ales-o încă din timpul liceului, deși la momentul respectiv nu știam exact ce implică. Îmi doream foarte mult să fiu capabilă să ajut oamenii, să îi vindec și nu neg și faptul că am fost fascinată de chimie. Stomatologia este mai mult decat o știință a dințișorilor. Este o artă practicată din pasiune pentru oameni. Pe parcursul anilor de activitate am constat că este o profesie nobilă, cu rezultate fascinante și imediate. Este singurul loc unde nu simt trecerea timpului.

     

    Credeți că această meserie e vocație? Ce calități credeți că trebuie să aibă un medic în general și, în special, un stomatolog?

    Pentru a fi medic, cu siguranță trebuie să existe o vocație. Medicina presupune studiu intens,  pasiune și devotament față de pacienți. Pe lângă toate acestea, orice medic trebuie să își practice meseria cu foarte mult profesionalism și respect față de  pacienți.  Stomatologia este ramura mediciniei dentare care cere foarte multă răbdare, pentru că este locul unde oamenii vin temători, sceptici, crispați.

     

    Cine v-a fost sau vă este mentor?

    Am început să profesez încă de pe bancile facultății, prin diferite cabinete. Am avut deosebita onoare să lucrez alături de un domn doctor cu specialitate în chirurgie oro-maxilo-facială. Era și este un profesionist. A fost o experiență de aproximativ 3 trei ani, în care eu am învățat să fiu și om și medic.

     

    Nu mai e niciun secret pentru nimeni faptul că mulți medici tineri români aleg să profeseze în străinătate. Ați avut acest gând? Ce anume v-a ținut aici?

    Nu am fost tentată să practic această meserie în afara țării. Într-adevar era o variantă mai ușoară, după terminarea facultății. Medicii români sunt foarte apreciați în străinătate și de aceea sunt foarte stimulați în alte țări. Am considerat că și la noi serviciile medicale pot fi de calitate și apreciate. Și așa a fost. Oamenii ne contactează pentru că sunt mulțumiți, iar din punct de vedere clinic, rezultatele sunt uluitoare.

     

    Cum au fost începuturile dumneavoastră în acest domeniu?

    Cum ziceam, am ales să practic meseria aceasta încă din timpul facultății. Este cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Am învățat să vorbesc cu oamenii, să înțeleg care sunt nevoile lor și să le ofer manopere medicale de calitate superioară.

     

    Cum decurge o zi din viața dumneavoastră?

    Îmi petrec mare parte a timpului meu în clinica dentară, alături de colegii mei: alți medici, asistenți, tehnicieni dentari și pacienti. Timpul liber rămas îl petrec alături de familie sau citind o carte bună.

     

    Urmează să deveniți mămică. Ce sfaturi aveți, în materie de stomatologie, pentru femeile care urmează să aducă pe lume un bebeluș? Există anumite lucruri de care trebuie să țină cont? Dar după naștere?

    Din fericire, curând voi avea parte de cel mai frumos lucru din viață: un copil. Femeile însărcinate trec printr-o serie de modificări hormonale, care au repercusiuni și la nivelul cavității orale. Recomandat ar fi ca orice viitoare mămică să aibă problemele dentare rezolvate înainte de sarcină. Pe perioada sarcinii trebuie asigurată o igienă dentară extraordinară, pentru a evita apariția gingivitei sau a cariilor dentare. Vizita la medicul stomatolog este importantă, pentru efectuarea igienizarii profesionale (la 6 luni). De asemenea, este de evitat orice tratament în trimestrul I și III de sarcină.

     

    Care sunt tendințele actuale în estetica dentară pe care le utilizați? La ce apelează pacienții cel mai des?

    Sunt foarte fericită când pacienții mei sunt dornici să zâmbească frumos și sănătos. În ziua de azi sunt foarte multe tehnici pentru redarea zambetului perfect, iar acestea diferă de la caz la caz: aparat dentar, albire dentară sau fațete dentare. Pacienții optează în general pentru diverse tehnici la recomandarea medicului și, cum spuneam, acestea diferă de la caz la caz.

     

    Ce alimente trebuie să evităm pentru o dantură sănătoasă?

    Pentru a avea o dantură sănătoasă, pentru prevenirea cariei dentare, se evită alimentele cu indice crescut de zahăr, alimente lipicioase. Este recomandat să evităm alimentele acide în cantități mari și alimentele colorate, pentru a preveni apariția colorațiilor dentare.

     

    Tehnicile de albire ale dinților afectează smalțul?

    Albirea dentară nu afectează smalțul dinților, dacă este făcută corect. Este o manoperă abordată cu scepticism pentru că se crede că subțiază smalțul, dar nu este adevărat. Prin albire dentară are loc un proces chimic de deshidratare, prin care este îndepărtată apa alături de pigmenți din suprafața dintelui. Nu apare subțierea smalțului, ci doar deshidratarea lui.

     

    Teama unor oameni de a merge la dentist este una cât se poate de reală. Cum se poate învinge aceasta?

    E dificil ca oamenii să se simtă confortabil la stomatolog, dar nu este imposibil. Abordarea medicului este foarte importantă, iar acesta trebuie să aibă o atitudine prietenoasă și calmă. Pentru a depăși fobia de stomatolog recomand prevenția dentară, care presupune doar manopere scurte și plăcute.

    The post Oameni de meserie (II) – Stomatologul appeared first on .


    0 0

    Cel mai nobil, dar și cel mai misterios organ din corpul omului, cunoscut parțial, în ciuda revoluționarelor descoperiri din domeniul științelor medicale, creierul este și astăzi sursa unor revelații referitoare la uimitoarea sa alcătuire. De la specialiști în neuroștiințe până la psihologi și autori de bestselleruri din domeniul self help, cu toții au susținut că, folosit așa cum trebuie, creierul poate deveni cel mai puternic aliat al nostru. Sediul creativității, dar și al instinctelor primare, creierul este o sursă continuă de descoperiri surprinzătoare. Să aflăm 10 lucruri mai puțin cunoscute despre creierul uman.

    1.O porțiune de creier de dimensiunea unui grăunte de nisip conține aproximativ 100.000 de neuroni. Aceștia sunt foarte compacți, astfel încât dacă am așeza cap la cap neuronii de pe o porțiune de creier de mărimea unei pietricele, aceștia s-ar desfășura pe aproximativ 3 kilometri. Tot creierul conține în jur de 100 de miliarde de neuroni. Adică, așa cum spune Joe Dispenza, autorul cărții „Antrenează-ți creierul”, „dacă ați număra până la un miliard câte un număr pe secundă, ați face asta timp de aproape 3171 de ani”!

    2. Fiecare lucru nou pe care-l învățăm ne schimbă arhitectura creierului. Dacă învătăm să conducem, să vorbim o limbă străină, dacă ne schimbăm pur și simplu rutina zilnică, aceste lucruri lasă urme în creier. Se stabilesc noi conexiuni între rețelele neuronale, în timp ce altele, nefolosite, dispar.

    3. La nivel neurobiologic, ceea ce ne imaginăm este foarte real pentru noi și are efecte măsurabile. Experimente efectuate de cercetători din domeniu au evidențiat, spre exemplu, că atunci când citim o descriere a parfumului unei cești cu cafea bulbul olfactiv din creier se activează. Așadar, aceleași regiuni neurologice sunt stimulate și în cazul când ne imaginăm și când trăim propriu-zis o situație. Din această cauză biblioterapia, terapia cu cărți, are efect vindecător, iar literatura, în general, poate fi considerată o simulare foarte utilă a unor experiențe de viață – exact ca un program pentru computer.

    4. Apreciem astăzi foarte mult multitasking-ul. Însă, în realitate, creierul nu poate fi atent în aceeași măsură și în același timp la două lucruri. Ceea ce va face va fi să-și mute rapid atenția de la unul la celălalt. Aceasta însă ne va scădea abilitatea de învățare, memoria pe termen scurt și atenția – cu alte cuvinte, performanța mentală.

    5. Folosim adesea expresia „a i se aprinde beculețul” pentru a ne referi la o persoană căreia i-a venit o idee genială. Nu este departe de adevăr! Creierul produce destulă energie pentru a aprinde un bec. În medie, creierul generează 30 – 35 de wati la trezire și aproximativ 20 peste zi.

    6. Creierului îi place muzica! Atunci când ascultăm melodiile preferate, nivelul de dopamină (neurotransmițător responsabil cu controlul centrilor de recompensă și plăcere) din creier crește. Dopamina este același neurotransmițător care se eliberează și când savurăm un fel de mâncare preferat sau în timpul unei partide de sex.

    7. Mintea are un efect cuantificabil asupra corpului. Într-un articol publicat în Journal of Neurophysiology se relatează următorul experiment: unui grup de subiecți i s-a cerut să își contracteze și relaxeze un deget de la mâna stângă, în cinci reprize săptămânale, patru săptămâni la rând. Altui grup i s-a cerut să facă acest exercițiu mintal. Celor din grupul de control nu li s-a cerut nici să exerseze fizic, nici mental. La finalul experimentului s-a constatat o creștere cu 30% a forței la primul grup față de grupul de control. Uimitor este că cei care au exersat exclusiv mental au înregistrat o creștere a forței musculare cu 22% mai mare față de grupul de control. Iată care sunt efectele exercițiului mental asupra realității biologice!

    8. Somnul este una dintre perioadele de timp preferate atât de creier, cât și de restul corpului. Somnul energizează celulele organismului, ne reglează starea de spirit, apetitul și libidoul. Cat privește creierul, conexiunile dintre celulele nervoase se consolidează în timpul somnului, iar ceea ce am învățat peste zi este stocat în memorie. Specialiștii în neuroștiințe israelieni susțin că putem chiar învăța lucruri noi în timp ce dormim (e adevărat, lucruri simple). Iată de ce noaptea poate fi un sfetnic bun.

    9. Creierul este aproape 80% apă. Dacă ne deshidratăm în proporție de doar 2% aceasta ne va afecta atenția, memoria și alte abilități cognitive.

    10. Aditivii alimentari nu sunt pe gustul creierului. În urma experimentelor efectuate, cercetătorii susțin că subiecții care nu au consumat produse cu aditivi alimentari au avut rezultate cu până la 14% mai bune la testele IQ.

    The post 10 lucruri mai puțin cunoscute despre creierul uman appeared first on .


    0 0

    Câteva povești cu și despre lustragii

    „Hai la lustru!, Hai la lustru!“ La sfârșitul secolului al 19-lea și o bună parte din secolul 20 îndemnul acesta se auzea, în diferite limbi, atât pe străzile Bucureștilor, cât și la Londra, Paris, Viena sau New York. Lustragiii, cei care își câștigau pâinea de fiecare zi făcând strălucitori pantofii trecătorilor, erau o prezență obișnuită în peisajul cotidian. Îi puteam vedea pe Calea Victoriei, la gară sau la diferite colturi de stradă, purtând cu ei cutia cu instrumentele necesare muncii lor – perii, cremă de ghete, pânze pentru lustru – și, în mod absolut necesar, un spirit plin de voioșie. Meseria de lustragiu presupune interacțiune directă cu publicul și nu este atât de simplă cum pare la prima vedere.

    Astăzi, în București și în alte mari orașe din țară lustragiii nu mai există. Aceeași situație este și la Paris, Londra, Berlin sau în multe alte capitale europene. Din fericire însă, prezențele pline de farmec ale lustragiilor nu s-au estompat definitiv. Aceasta pentru că încă îi mai putem întâlni în bazarele din Turcia, pe străzile din Statele Unite, în Mexic, Japonia, Hong Kong și în cine știe ce alte colțuri ale lumii.

    „Slujba asta este distractivă, frate!” mărturisește lustragiul Justice Mukamba reporterilor de la The Herald. „O fac deja de 10 ani. M-a ajutat să am grijă de familia mea, așa că de ce m-aș plânge? Este exact ca orice altă slujbă, cu singura diferență că, în domeniul acesta, sunt puțini aceia care se gândesc să facă o carieră”.  Pentru doi dolari perechea, Justice Mukamba dă luciu pantofilor și spune povești oamenilor: „Trebuie să vă spun că meseria asta este străveche, de pe timpul când lustragiii erau solicitați să facă pantofii capetelor încoronate și familiilor lor. Lustragiii au supraviețuit peste timp și au mers mai departe, așa că astăzi pot lucra în reședințe guvernamentale, pentru oficialități și celebrități de tot felul”. Ca pentru orice altă meserie, trebuie anumite aptitudini și ca să fii lustragiu. Jovialitatea și abilitatea de a cultiva relații bune cu publicul sunt printre acestea. „Îmi fac treaba din toată inima și întotdeauna încerc să-i aduc satisfacție clientului. Asta ca să se întoarcă și mâine”, spune Justice Mukamba.

    Meseria de lustragiu era practicată pe vremuri mai ales de băieți foarte tineri, aproape copilandri, care proveneau din familii sărace. Uneori, banii pe care îi aduceau ei reprezentau singura sursă de venit a familiei. Lustragiii puteau oferi și extraservicii. Puteau repara pantofii sau chiar coase la repezeală un tiv descusut pentru un trecător grăbit. Și astăzi, în Afganistan, nu este neobișnuit ca băieții să lucreze ca lustragii după orele de școală. Sameiullah, un băiat de 11 ani din Kabul, câștigă patru dolari americani pe zi din meseria de lustragiu – o avere pentru o familia cu opt copii din care face parte!

    Situația nu este însă aceeași peste tot. Ca de fiecare dată, economia și nivelul de trai din țara în care se practică această meserie își spun cuvântul. Don Ward este lustragiu american. Lucrează la intersecția dintre 47th Street și Sixth Avenue în Manhattan. A mărturisit pentru The New Yorker că a renunțat la slujba într-un atelier foto atunci când un fost coleg i-a spus că a câștigat într-o zi lustruind pantofi cât câștiga el într-o săptămână. Don Ward face acum meseria de 17 ani. Experimentează libertatea totală, fără șef, cu un program pe care și-l face singur, dând luciu pantofilor și improvizând numere de stand-up comedy – aceasta face parte din strategia de atragere a clienților. „Dacă n-ai nimic drăguț de spus poți să faci și 900 de dolari pe zi!” Repertoriul lustragiului american conține tehnici de flatare, rușinare a clientului („Uite în ce hal arată pantofii tăi!”) și apelare la rațiune („Cum să stai cu pantofii aia, domnule! Pai noi avem tehnologie!”).

    Președinți de stat, guvernatori, primari și cântăreți celebri au recunoscut că au practicat la un moment dat în viața lor meseria de lustragiu. Prezențe exotice în peisajul cotidian și pline de farmec lustragiii au inspirat cântăreți (”Chattanoogie Shoe Shine Boy” a fost cântat de Bing Crosby și Frank Sinatra printre alții), au fost personaje de filme și romane (în cărțile polițiste informațiile pe care le dețin lustragiii, care știu tot ce mișcă pe stradă, se dovedesc foarte prețioase).

    Incursiunea noastră printre meseriile uitate s-a oprit astăzi la lustragii – o reminiscență a vremurilor trecute care s-a încăpățânat să reziste și în epoca digitală. Oare să aibă acest lucru un sens? Să ne spună oare lustragiii prin exemplul lor că viața este în realitate simplă și frumoasă, că trebuie să prețuim libertatea, că nu avem nevoie de mare lucru ca să trăim? Cine știe? Putem reflecta la asta cât timp îl urmărim pe Frank Sinatra.


    The post Oameni de meserie (III) – Lustragiii appeared first on .


    0 0

    Una dintre cele mai misterioase calități ale oamenilor, care a suscitat interesul psihologilor în zilele noastre și aparținea gândirii religioase în vremurile de odinioară, este creativitatea. În planul evoluției personale sau de-a lungul istoriei omenirii, creativitatea s-a dovedit motorul care duce înainte. Lumea așa cum arată azi este rezultatul creativității generațiilor trecute și ale celor prezente. Pasiuni și idei s-au contopit pentru a da forma lumii în care trăim. Creativitatea ne ajută în toate domeniile vieții și, după cum susțin psihologii, ne face fericiți. Dar cum ajungem la ea? Iată 7 secrete ale oamenilor foarte creativi. 

    1.„Teamă mi-e că, atunci când te uiți prea mult la un lucru, își pierde orice înțeles” spunea Andy Warhol. Aceasta este o senzație pe care cu siguranță a încercat-o oricine a făcut o muncă de creație în indiferent ce domeniu. Cuvintele își pierd înțelesurile, imaginile sunt golite de semnificație, sădindu-ne o îndoială care se transformă în frână pentru procesul creativ: „Oare ce am realizat este destul de bun?” Așadar, sfatul „părintelui” artei pop, Andy Warhol este de a nu analiza excesiv rezultatul muncii noastre, cel puțin în momentul când îndoielile încep să pună stăpânire pe noi. O distanțare temporară, o scurtă pauză îi va oferi creierului răgazul de a vedea lucrurile mai clar și de a ajunge din nou la starea de concentrare necesară creativității.

     

    2.Pentru a se manifesta, creativitatea are nevoie de anumite condiții. Inspirația pare că vine și pleacă după bunul ei plac, niciodată atunci când încercăm să o silim să-și facă simțită prezența. În Antichitate se credea chiar că este rezultatul intervenției divine. Nu o putem forța, însă putem „planta semințele creativității”. Buddha spunea că suntem ceea ce gândim, că totul ia naștere din gândurile noastre. „Cu gândurile noastre creăm lumea”. Ne ajută așadar să ne concentrăm atenția asupra a ceea ce dorim să creăm și să „punem în surdină” celelalte gânduri. Nu ne va fi de folos nici să ne plângem, nici să încercăm disperarea pentru că nu ne apropiem de rezultatul dorit. E mai bine să ne focalizăm asupra intenției noastre pentru a produce rezultatele pe care ni le dorim.

    3.„Am făcut mai multe greșeli decât orice altă persoană pe care o cunosc. Și, mai devreme sau mai târziu, le-am brevetat pe majoritatea”, spunea Thomas Edison. Având exemplul celebrului inventator în fața ochilor, să nu ne temem de greșeli, pentru că, învățând din ele, putem ajunge exact acolo unde ne dorim. Cu cât experimentăm și explorăm mai mult diferitele noastre zone de interes cu atât ne extindem perspectivele. Iar spiritul nostru creativ va deveni mai puternic.

     

    4.Creativitatea nu este doar apanajul artiștilor, ci este o calitate de care avem nevoie în orice domeniu, pentru că dă măsura personalității noastre. În știință, afaceri, politică, artă culinară avem nevoie de creativitate la fel ca în poezie, muzică, pictură sau cinematografie. Avem nevoie să ne eliberăm spiritul creativ, iar pentru asta poate fi de ajutor să ne amintim starea pe care o aveam când eram copii și ne jucam. Ne simțim fericiți, pierdem noțiunea timpului, simțim că ceea ce creăm ne împlinește? Dacă răspunsul este afirmativ atunci suntem pe calea cea bună. O carte care ne-ar putea aduce lămuriri suplimentare referitoare la legatura dintre creativitate și o viață fericită este „Flux. Psihologia fericirii” de psihologul Mihaly Csikszentmihalyi.

     

    5.Pentru a fi stimulată, creativitatea trebuie hrănită. Avem nevoie în fiecare zi de romane, poezii, teatru și muzică și de orice altceva înseamnă contact cu creativitatea altor persoane. Să fim curioși! Lucrul acesta reprezintă o adevărată mină de aur pentru noi. Capacitatea de a face noi conexiuni între informațiile pe care le avem este cheia creativității atât pentru artiști, cât și pentru oameni de știință.

    6.Se spune că atunci când creezi ceva, cel mai greu este să începi. De ce oare? Probabil teama că nu vom porni pe drumul cel bun. Să pregătim, așadar, terenul pentru creativitate. Inspirația presupune ca mintea noastră să fie total absorbită de ceea ce face. Este o stare oarecum paradoxală, pentru că, deși suntem concentrați, starea interioară este de calm, ca și când am pluti. Trebuie să ne oferim timpul și spațiul de care avem nevoie pentru a fi „absorbiți” în zona de creativitate și inspirație. Dorința de a crea nu poate veni decât din plăcerea pură de a face acel lucru. Dacă ne face griji că ce realizăm nu va fi perfect e posibil să nu mai începem niciodată.

    7.Un alt lucru care ne eliberează în mod cert spiritul creativ este, paradoxal, sportul. Personalități din diverse domenii mărturisesc cât de mult i-a ajutat activitatea fizică în momentele când erau în „pană” de idei, iar specialiștii în neuroștiințe confirmă – sportul chiar ajută! Probabil că exemplul lui Haruki Murakami este cel mai elocvent din acest punct de vedere. „Existența mea ca scriitor profesionist a început în ziua în care am mers pentru prima dată la jogging. (...) Ştiu că, dacă nu aş fi devenit alergător pe distanţe lungi când am devenit şi romancier, munca mea ar fi arătat cu totul altfel” spune scriitorul japonez. Joyce Carol Oates, autoarea romanului „Grădina plăcerilor lumești” mărturisea și ea: „Se pare că jogging-ul îmi conferă posibilitatea unei conștiințe extinse. Pot să văd ceea ce scriu ca pe un film, ca în vis”.

    The post 7 secrete ale oamenilor foarte creativi appeared first on .


    0 0

    Cei din generațiile mai vechi cu siguranță că își amintesc de sticlele cu lapte aduse în pragul ușii în fiecare dimineață, de lapte cu gust și caimac, de mirosul ușor afumat, când gospodinele îl uitau prea mult la fiert. „Vezi să nu dea laptele în foc!”. Aceasta este o grijă de care astăzi am scăpat, pentru că laptele pasteurizat, ambalat în cutii de carton nu are nevoie de fierbere. Însă, odată cu asta, am pierdut și un anume parfum al vieții și prezența atât de familiară a lăptarului, cel care, prin micul său gest, ne spunea zi de zi că totul este în regulă, viața merge mai departe, în ritmul ei firesc.

    La începutul secolului trecut, lăptarul era o figură familiară în peisajul urban din Europa sau Statele Unite. Cu bidoanele așezate într-o căruță trasă de cai, pe cărucioare împinse manual sau vehicule electrice ulterior, lăptarii își făceau conștiincioși rondul de dimineață. În zilele foarte călduroase veneau și de două ori pe zi – laptele era aliment foarte perisabil, iar despre frigider sau răcitor cu gheață nu se punea problema. Până la primul război mondial, laptele se vindea la noi cu 20 de bani ocaua, dar se putea cumpăra și cu litra – fiecare după posibilități. Marfa vândută era însemnată cu grijă pe hârtie, iar la sfârșit de săptămână se făcea plata. Probabil că laptele depozitat în bidoanele de tablă conținea fel de fel de germeni, deși lăptarii erau controlați din când în când de autorități în domeniu. Gospodinele știau însă că bine fiert („dai focul mai mic când se umflă și îl mai ții un pic”), laptele dulce e doar un aliment foarte gustos și sănătos pentru familie. În vizitele sale matinale și după un orar bine pus la punct, lăptarul mai putea aduce fiecărei familii abonate și alte produse – ouă, smântână, iaurt sau unt.

    Omul care aduce laptele era o prezență atât de familiară încât în multe țări au apărut glumele care îl aveau ca erou principal. Nu fără justificare, însă. Mai ales după război, când femeile erau cea mai mare parte din zi singure acasă, lăptarul era candidatul cel mai calificat pentru o relație extraconjugală sau pentru un copil făcut „din flori”. Exista chiar și un banc în epocă referitor la „culmea profesionalismului” în meseria de lăptar – să ai o relație amoroasă cu clienta, dar să nu uiți să încasezi banii pe lapte.

    Ziua unui lăptar începea foarte devreme, în jurul orei 3 dimineața. Cu carnețelul în care avea trecute numele abonaților și cantitatea pe care o doreau, lăptarul străbătea în tăcere străzile pustii și așeza în dreptul fiecărei uși sticlele pline cu lapte, fără a uita să le colecteze pe cele goale. Înainte ca ambalajul de sticlă să devină atât de folosit, gospodinele ieșeau în prag cu o carafă de un litru în mână, așteptând să fie umplută de lăptar. La primele ore ale amiezii, distribuția laptelui se sfârșea. Lăptarului nu-i mai rămânea decât să curețe cu grijă bidoanele în care transportase laptele și să strângă banii, la sfârșit de săptămână.

    Pentru aproape un secol, dincolo de utilitatea practică a acestei meserii, figura lăptarului a fost importantă mai ales prin ceea ce transmitea ea – un mesaj legat de firescul vieții, de continuitate și siguranță.

    În vara și toamna lui 1940, Marea Britanie a fost intens bombardată de aviația germană. Londra era în ruine astfel încât, pentru a evita demoralizarea populației, cenzura interzicea publicarea imaginilor care să evidențieze realitatea tragică – zeci de mii de cilivi fuseseră uciși, iar incendiile mistuiau orașul. Fotograful Fred Morley a vrut să realizeze un instantaneu cu un grup de pompieri care se luptau cu flăcările între mormanele de dărâmături. Bineînțeles că o astfel de imagine ar fi fost de nepublicat în gândirea oficialităților britanice, pentru a nu submina una dintre armele cele mai eficiente într-un război – nădejdea în victorie. Fred Morley s-a gândit atunci să adauge imaginii demoralizatoare a pompierilor care se luptau cu focul, într-un oraș în ruine, un mesaj mai optimist. Așa că și-a transformat asistentul într-un lăptar care, în ciuda faptului că trebuia să treacă peste dărâmături, își continua misiunea sa zilnică. „Keep calm and carry on”. Viața va intra pe făgașul său firesc. După 57 de zile consecutive de bombardamente pe timp de zi și de noapte, britanicii aveau nevoie de un astfel de mesaj, care îi îndemna să își continue cu stoicism viețile normale, să creadă, să spere. Iar mesagerul nu putea fi altcineva decât lăptarul, cel care, în mentalitatea colectivă, era asociat cu ideea de cămin cald și siguranță. „Laptele este pe foc. Curând ne așezăm la masă”.

    Fără a dori să cădem într-o nostalgie cu efecte toxice, față de un trecut care nu se poate întoarce, trebuie să recunoaștem că azi simboluri cu o încărcătură emoțională atât de puternică sunt tot mai rare. Rămâne în sarcina noastră să descoperim cum putem face ca, din lumea în care trăim, să nu dispară astfel de povești despre solidaritate, încredere, normalitate. Despre o viață în care relațiile dintre oameni sunt pline de bunăvoință și căldură, ca într-un cămin primitor, în care miroase a lapte ușor afumat.

    The post Oameni de meserie (IV) – Omul care aduce laptele appeared first on .


    0 0

    De la un capăt la celălalt al lumii creștine, din Laponia și Groenlanda până în India, Nicaragua sau Japonia, Crăciunul este perceput ca o sărbătoare a bucuriei. Nașterea Domnului se celebrează peste tot în lume prin participarea la slujbe, colinde, mese festive în familie și cu prietenii. Fiecare casă este decorată cu grijă, iar darurile nu lipsesc din tolba lui Moș Crăciun. Însă deși, în mod evident, sărbătoarea are aceeași semnificație la toți creștinii, există totuși obiceiuri în lume care ne-ar stârni uimirea. Probabil că și obiceiurile de la noi, mersul cu capra spre exemplu, ar mira alte popoare. Dar până una, alta, să tragem puțin cu ochiul în ograda mai mult sau mai puțin vecină și să descoperim 10 obiceiuri de Crăciun în diferite colțuri ale planetei.

     

    1.În Islanda se obișnuieste frecvent ca, în Ajun de Crăciun, oamenii să facă schimb de cărți și să își petreacă restul serii citindu-le și mâncând ciocolată. Ca urmare a acestei tradiții, Islanda publică mai multe cărți per cap de locuitor decât orice altă țară. Iar majoritatea se vând, bineînțeles, din septembrie și până în noiembrie.

    2.Norvegienii au unul dintre cele mai stranii obiceiuri prin care marcheză Ajunul Crăciunului. De secole există în Norvegia tradiția ca nicio mătură să nu stea la vedere. Cu sute de ani în urmă se credea că spiritele malefice și vrăjitoarele își fac apariția în Ajun. N-ar fi fost o idee înțeleaptă ca măturile să fie lăsate la îndemână și astfel creaturile nocturne să aibă un „mijloc de transport” asigurat. Așadar, în Ajunul Crăciunului, în Norvegia, măturile sunt ascunse în cel mai sigur loc din casă.

    3.Și estonienii stau destul de bine la capitolul obiceiuri ciudate de Crăciun. După ce își pregătesc pe îndelete casele pentru a celebra ziua de Ajun, în Estonia există obiceiul foarte vechi ca familiile să meargă împreună la saună.

    4.Dacă gastronomia românească tradițională de Crăciun vi se pare cam greu de digerat o puteți încerca pe cea din Africa de Sud. Veți fi serviți cu viermi mopane, crocanți și delicioși – după părerea unora. Perioada lor de recoltare coincide cu Crăciunul așa încât îi vom regăsi pe multe dintre platourile festive din zilele de sărbătoare.

    5.V-ar plăcea să petreceți Crăciunul la KFC? Dacă v-ați afla în Japonia chiar în această perioadă probabil că nu ați avea încotro. Mai mult de 3 milioane și jumătate de japonezi merg an de an la KFC pentru masa de Crăciun. Deși a apărut acum doar patru decenii, cina festivă de la KFC devine o tradiție cât se poate de serioasă. Trebuie rezervate locuri la KFC pentru ca fiecare japonez care celebrează Crăciunul să aibă în față un meniu Kentucky. Totul a pornit de la o reclamă KFC din anii 70, atat de bine realizata incat iata ce a declansat!

    6.Groenlanda se poate lăuda cu câteva dintre cele mai ciudate mâncăruri tradiționale de Crăciun. Mattak este un fel tradițional care constă în piele crudă de balenă, cu o feliuță subțire de grăsime (cam cum ar fi șoriciul la noi). Se pare că gustul este asemănător celui de nucă de cocos crudă. Însă este foarte tare așa încât se înghite după ce este mestecată până când invitații la masă se plictisesc. Poate că Mattak ați fi curioși să gustați. Dar ce ați spune de o porție de Kiviak? Este un preparat care constă în carne crudă dintr-o specie arctică de pasăre de mare, care este învelită în piele de focă și apoi îngropată pentru câteva luni, până atinge un anumit stadiu de descompunere. Nu sună prea îmbietor, însă în Groenlanda este o delicatesă de Crăciun!

    7.Ce bine e să fii copil în Islanda! Acolo Moș Crăciun vine nu o dată, ci de 13 ori! De fapt, flăcăii lui Moș Crăciun sunt cei care din 12 decembrie și până pe 23 umplu în fiecare seară ghetuțele lăsate la fereastră cu bunătăți pentru copii. Descendenți ai trolilor, aceste figuri legendare cu nume imposibil de pronunțat (Stekkjastaur, Giljagaur, Gluggagægir etc) erau malefice odinioară. În tradiția de astăzi au revenit la sentimente mai bune. Rolul lor este de a umple ghetuța pe care fiecare copil o așază în dreptul ferestrei în cele 12 zile de Crăciun. Iar cel mai rău lucru pe care îl mai pot face acum este să pună un cartof stricat în gheata unui copil obraznic.

    8.Moș Crăciun este cu siguranță unul dintre cele mai populare personaje de pe planetă. Toți i-am scris în copilărie cel puțin câteva rânduri de scrisori. Dar cum ar fi fost să ne și răspundă? Se întâmplă în unele locuri ale planetei, spre exemplu în Canada, unde Moș Crăciun are și un cod poștal propriu – HOH OHO. Inițiativa a apărut la începutul anilor 70, iar astăzi s-a dezvoltat un adevărat program national, la care ajută multă lume. Și chiar e nevoie de ajutor! Moș Crăciun a trebuit să răspundă la milioane de scrisori, în 32 de limbi și să poată scrie și în Braille (alfabetul pentru nevăzători).

    9.Crăciunul în Remedios, unul dintre cele mai vechi orașe din Cuba, este cât se poate de spectaculos. La festivalul religios participă grupuri mari de dansatori de conga sau rumba, sunt spectaculoase focuri de artificii, iar distracția ține o săptămână încheiată! „Vinovat” de atmosfera de carnaval este preotul Francisco Vigil de Quiñones, care, în secolul al 18-lea a trimis copii „înarmați” cu linguri și farfurii să facă zgomot și să cânte pe străzi, pentru ca lumea să nu adoarmă înainte de slujbă.

    10.2,3% din populația Indiei este creștină, ceea ce înseamnă 28 de milioane de persoane. Pentru că ar fi destul de dificil să împodobești bradul de Crăciun în această țară, indienii se descurcă așa cum pot – cu multă inventivitate. Bananierii și arborii de mango sunt ornați de obicei de Crăciun, iar cu frunzele acestora sunt decorate și casele. Dacă localnicii nu au niciun astfel de copac prin preajma lor, orice alt arbore poate fi transformat în pom de Crăciun. În India se mai obișnuiește să se așeze candele pe acoperișuri pentru a susține ideea că Iisus este lumina lumii.

    The post 10 obiceiuri de Crăciun în diferite colțuri ale planetei appeared first on .


    0 0

    Florin Frățilă este actor, regizor și profesor și are planuri mari în ceea ce privește cele două mari proiecte pe care le-a pus pe picioare: teatrul independent FF Theatre și FF Academy. „Proiectele sunt interdependente și îmi doresc ca cele două entități să devină baza unui imperiu cultural care să protejeze această artă, care devine din ce în ce mai sensibilă în lumea modernă”, spune inițiatorul acestor proiecte și totodată sufletul lor. Florin Frățilă își dorește ca Academia de Teatru să ajungă în timp „cea mai bună școală de profil din sud-estul Europei”, iar pentru asta nu contează orele pe care le petrece alături de cursanți, de actorii și colegii săi, pe care-i consideră ca făcând parte din familia sa. „Ne dorim, în primul rând, să ajungem la oamenii zilelor noastre. Aceia care au nevoie de o pauză de la teatrul convențional și vor să se bucure de mesaje actuale, cu care te poți identifica, cu care poți rezona, într-un cadru informal și dinamic.  Totodată, vrem să devenim un loc în care toți cei care simt nevoia să se exprime să o poată face. Așteptăm nu numai tineri actori, dar și regizori, scenografi, oameni cu idei și hotărâre. Ca orice proiect la început de drum, ne propunem să creștem, să devenim un nume cunoscut în spațiul teatrului idepdendent. Avem în plan colaborări, proiecte puternice, apariții în festivaluri tematice”, povestește Florin Frățilă cu entuziasm. Cum au luat naștere cele două proiecte, ce-i impinge pe oamenii obișnuiți, cu meserii dintre cele mai diverse să  urmeze cursurile unei academii de teatru și care sunt satisfacțiile pe care le poate aduce „meseria” de actor amator, aflați din interviul de mai jos.

     

    Vorbește-ne, te rog, despre FF Theatre. De când există, cum a luat ființă, care este povestea acestui teatru independent?

    Punctual, FF Theatre a fost înființat în 2017, respectiv pe 27 martie, ziua mondială a teatrului. Totul a pornit de la o dorința colectivă: aceea de a juca, de a spune povești și de a fi alături de alți oameni. Mare parte din echipa noastră a îmbrățișat teatrul independent imediat după terminarea facultății, acesta fiind unul dintre lucururile care ne-au adus împreună, în familia FF Thetre: iubirea de teatru, dar și de libertate.

    Astfel, ne-am unit pentru a crea un spațiu în care nu există bariere, sau cel puțin nu la fel de multe.  În momentul înființării, primul spațiu care ne-a găzduit a fost Club A, un local underground cu o vechime de peste 45 de ani. Aici au apărut spectacole precum "My black love", „Crezi c-or să ne bată" și s-a format echipa inițială. Începutul a însemnat o perioada fun, plină de energie și dorințe de viitor. Am inventat chiar un concept nou, „teatru shot"- acele spectacole scurte și pline de energie, care pot deschide o seară perfectă de weekend.

    Lansarea oficială a avut loc în septembrie, moment în care am deschis și porțile școlii FF Theatre Academy. În această fază,  s-a produs și o schimbare de domiciliu. Ne-am luat piesele și visurile și ne-am adăpostit în mansarda primitoare a celor de la Epic Bar. Am continuat seria pieselor cu o nouă premieră, "Flashuri din sens opus", adaptare după cartea cu același nume.

    În acest moment, ne aflăm într-un spațiu nou, foarte cool, Centru, de pe Calea Victoriei. Suntem siguri că aici este locul unde noi capitole ale poveștii FF Theatre vor fi scrise.

    De cât timp existați și care sunt obiectivele voastre?

    Ne dorim, în primul rând, să ajungem la oamenii zilelor noastre. Aceia care au nevoie de o pauză de la teatrul convențional și vor să se bucure de mesaje actuale, cu care te poți identifica, cu care poți rezona, într-un cadru informal și dinamic.  Totodată, vrem să devenim un loc în care toți cei care simt nevoia să se expime o pot face. Așteptăm nu numai tineri actori, dar și regizori, scenografi, oameni cu idei și hotărâre.  Ca orice proiect la început de drum, ne propunem să creștem, să devenim un nume cunoscut în spațiul teatrului idepdendent. Avem în plan colaborări, proiecte puternice, apariții în festivaluri tematice.

    Vorbește-ne putin despre echipă, despre actori, te rog!

    Echipa noastră este definită permanent de dinamică, implicare și perseverență. Am pornit la drum cu actori cu experiență (peste 100 de spectacole de teatru independent), precum Ioana Chelmus, o actrița genială din Constanța, Alex Vlad; actori la început de drum, precum Anastasia Dumitrescu, Anastasia Nasko, Eduard Bot, Dorin Enache, actori amatori care încep să se bucure de succes, precum Silvia Șerban și Andrei Rădoi. Avem și colaborări, cum este cea cu Alexandra Buza, o tipă foarte muncitoare și implicată, Mihaela Teleaca, și studente la actorie ca Iulia Alexandra Neacșu, Mădălina Stoiculescu. Desigur, și studenții școlii noastre fac parte din această echipa și familie, și ne ajută în spectacolele pe care le lansăm.

    Ce este FF Theatre Academy și cine poate urma aceste cursuri?

    Noi ne dorim să aducem teatrul în viața oamenilor nu numai sub formă de piese, ci și de cursuri, iată deci cum a apărut FF Theatre Academy. Aici, fiecare actor din echipa devine profesor și te învață, treptat, cum să faci cunoștință cu adevăratul tu, cum să îndrăznești să îți depășești zona de confort.  Cursurile noastre de actorie, public speaking și improvizație sunt un sugar, spice and everything nice pentru toți cei care vor să devină mai mult decât sunt. Cum oricine poate evolua și poate ajunge la un sine îmbunătățit, oricine poate fi cursant al școlii noastre. Există departajarea între cursurile pentru copii și cele pentru adulți, dar în definitiv, acestea sunt adresate oricui este pasionat sau curios.

    De unde crezi că vine interesul oamenilor care au alte ocupații în viața de zi cu zi pentru actorie?

    Uite, mi se întâmplă foarte des ca în momentul în care spun ce meserie am, reacția imediată a interlocutorului meu să fie „Ah, am vrut și eu să fac asta odată!"  În definitiv, teatrul este o artă apropiată oamenilor, este o artă pe care o trăim cu toții. Mulți realizează acest lucru și se identifică cu ea. Uneltele și mijloacele ei sunt mereu la îndemână și le poți folosi pentru a comunica, a exprima, a simți. Până la urmă, cum să nu fii fascinat de actorie? Este viață!

    Ce fel de oameni vin să devină „actori amatori”?

    Așa cum am mai spus, interesul față de artă teatrală se regăsește aproape în fiecare dintre noi, indiferent de eticheta socială pe care o purtăm. Tocmai de aceea la cursurile noastre veți întâlni de la tineri care urmează să plece pe calea actoriei, la contabili, designeri vestimentari, manageri, dentiști, polițiști. Teatrul este pentru toți, așa că ne bucură diversitatea și deschiderea oamenilor față de acest tip de activitate. Au existat cazuri printre elevii noștri  în care dintr-o simplă curiozitate s-a născut o adevărată pasiune. Oameni maturi, cu o carieră deja clădită, au trecut pragul nostru și după ce au descoperit teatrul, au ajuns studenți ai facultății de teatru, schimbându-și complet cursul profesional.

    [gallery ids="5255,5257,5258"]

    Tu ești actor, regizor, profesor. În care dintre aceste activități te regăsești cel mai mult?

    Toate aceste roluri ale mele au apărut treptat. Aș minți dacă aș spune că mă regăsesc mai mult în unul, decât în altul. Este o simbioză.

    La început, am fost actor, am jucat și mi-a plăcut foarte mult.  Mi-am dorit să pot împărtăși din toate lucurile pe care le învățasem și din toate experiențele accumulate, așa că am devenit profesor. A fost exact așa cum visasem. Am început să creez spectacole cu elevii mei, ocazie cu care am mi s-a deschis apetitul și pentru regie. Am început să spun povești prin intermediul pieselor pe care le gândeam.

    Prinvind acum la toate acestea, conștientizez că toate au devenit la fel de importante pentru mine.

    Ce îți dorești să faci din FF Theatre și FF Academy?

    Am muncit foarte mult la aceste două proiecte, le-am clădit de la zero și planurile mele în ceea ce le privește sunt foarte mari. Îmi doresc să creez cel mai mare teatru independent din țară, cu reprezentanțe în diferite orașe, că să putem împrăștia virusul acesta al teatrului liber.

    În ceea ce privește academia, în principal îmi doresc ca toate proiectele, cursurile care se desfășoară aici  să reușească  să arate cât de importante sunt dezvoltarea abilităților de comunicare, dezvoltarea și cunoașterea personală, depășirea zonei de confort. Ne-ar plăcea foarte mult să ducem cursurile acestea și în școli, licee, prin programa școlară. Iar, odată cu trecerea timpului, să ajungem cea mai bună școală de profil din sud-estul Europei.

    Desigur, proiectele sunt interdependente și îmi doresc ca cele  două entități să devină baza unui imperiu cultural care să protejeze această artă, care devine din ce în ce mai sensibilă în lumea modernă.

    Conduci un teatru independent. Cât de important este cadrul instituțional pentru un teatru?

    Cadrul instituțional este, într-adevăr, foarte important pentru teatru.  În momentul în care un teatru aparține de stat, este protejat și ajutat, primește sume importante, activitatea îi este cumva facilitată, pe când noi, în teatrul independent, nu avem niciodată nicio urmă de ajutor. Ba din contra, trebuie să plătim chirii, taxe foarte mari, pe care le susținem, mai mult sau mai puțin, personal.  A existat o situație, de exemplu, în care a trebuit să plătim o taxa suplimentară din pricina faptului că ne desfășuram activitatea într-o casă care se afla sub patrimoniu național. Sau o altă, în care odată cu introducerea taxei pe cultură, am fost nevoiți să impozităm biletele cu 5%.  Puteți vedea, așadar, că te întâlnești cu situații de tot felul și îți dai seama că este cu adevărat  complicat să supraviețuiești în spațiul independent. Resursele tale vin doar din  ceea ce produci, iar dacă un spectacol nu este bun și nu vinde, va muri. Aici chiar e loc de întrebarea: cum de există teatrul independent de atâția ani, supraviețuind cu atât de puțin, și cu toate astea este atât de viu și puternic?

    Ce consideri că trebuie pus într-un rol: simțire sau rațiune (știința de a juca un personaj)?

    Întrebarea aceasta nu este deloc ușoară. În momentul în care începi să cunoști această meserie, cea de actor, când te inițiezi în arta teatrală, afli că există foarte multe variante prin care poți să spui adevărul jucând. Scopul nostru, până la urmă, este chiar acesta: să spunem niște povești, să fim cât mai aproape de adevăr. Însă, dacă ar fi să ne întrebăm care dintre cele două, rațiune sau simțire, ar trebui să primeze, imprecabil ar fi să le folosești pe amândouă, firește în doze echilibrate, astfel încât rezultatul să fie un succes. Fiecare actor are o metodologie a să, o bucătărie proprie, cum îi spunem noi. Sunt actori care sunt foarte intuitivi, le este foarte ușor să facă ceea ce fac. Sunt și actori care muncesc foarte mult, care-și folosesc imaginația, își folosesc corpul, repetă în oglindă. În principiu, dacă reușești să îți lași imaginația la joacă, poți să fii actor. Asta este unul dintre primele lucruri pe care trebuie să le faci. După care te poți folosi de mai multe mecanisme, cum ar fi rațiunea și simțirea, despre care vorbeam.

    [gallery link="file" columns="2" size="large" ids="5265,5266"]

    Care dintre celelalte componente ale vieții tale crezi că te ajută cel mai mult să fii actorul care ești pe scenă?

    În primul rând, oamenii cu care m-am înconjurat. Chiar în această etapă a vieții mele și a proiectelor mele, oamenii sunt cel mai important aspect, și cred că fără ei nu aș putea să duc la bun sfârșit toate activitățile pe care le desfășor. În momentul în care devi actor, în momentul în care te expui în felul în care o facem noi, sprijinul celor din jur este esențial, să știi că te poți baza pe o mâna de oameni, care sunt întotdeauna dispuși să îți oferă o mâna de ajutor.

    Pe lângă asta, direcția care mi-a fost dată încă de mic, ceea ce am fost învățat să fiu, și alte  hobby-uri, precum cititul, sportul.

    O întrebare simplă: de ce ți-ai ales această profesie?

    Ne-am ales unul pe celălalt. Nu a fost vorba niciodată de un vis din copilărie, de o pasiune pe care o aveam dintotdeauna. Când eram copil visam să mă fac super erou sau pilot de curse, nici vorba de actorie în proiectiilemele. Am făcut sport o perioada foarte lungă din viață, și la un moment dat această etapă a luat sfârșit. Am fost nevoit să-mi ocup timpul cu altceva, în lipsa hobby-ului meu principal. În acel moment, în liceu, am dat peste un actor, care ne-a propus să luăm parte la niște cursuri de teatru. Recunosc că am fost curios, am intrebatdaca oamenii se distrează făcând și văzând teatru, iar răspunsul lui a fost rapid și vehement: da. M-am dus, am jucat și ne-am dat seama, și eu și ei, că sunt bun la asta. Am câștigat la finalul cursului un premiu național pentru cel mai bun actor. Am mers mai departe cu altă facultate, Poliție Sanitară, și după un an mi-am dat seama că nu mă regăsesc acolo. Gândul meu rămăsese la teatru , aveam nevoie de această nouă pasiune pe care o descoperisem. Devenise că un drog pentru mine, una dintre cele mai frumoase dependențe. Așa că am dat la facultate de profil, am terminat și de atunci am făcut parte din echipa care a întemeiat unul dintre cele mai bune teatre independente din București, am pus bazele unei școli, am înființat acest teatru independent, FF Theatre. Un fel de veni, vidi, vici.

    Ce aduce teatrul în viața oamenilor? Dar ție personal?

    Teatrul este dătător de viață, asta este ceea ce el aduce în viețile celorlalți: viață. Omul modern a ajuns să trăiască pe pilot automat, iar noi aici la teatru te învățăm cum să trăiești în prezent, să fii viu, să te cunoști și asta cred că este unul dintre cele mai importante lucruri, să ajungi să te cunoști, să îi cunoști și pe ceilalți, dintr o prisma din care n ai mai privit până acum.

    Văzând mecanismele după care funcționează oamenii, înțelegând că oamenii au scopuri, valori, principii, țeluri, ajungi să te schimbi și schimbarea această e de bun augur în viață oricărui om. Pe mine m-a ajutat să-mi pun nebunia în ordine, să văd de unde vin toate doritnele, toate visele, și să le pot împărtăși cu cei din jur. Dacă teatrul nu ar fi fost parte din mine, toată agitația din capul meu ar fi fost mare, mult prea mare, mai mare decât mine, poate.

    Ce anume contează în teatru?

    Ce anume contează în teatru? Totul. Totul contează, de la cea mai mică mișcare, cel mai mic gând, până la reflectoare, scenă, spectacolul în sine, felul în care este acesta realizat, omul de la sunet, cel de la lumini, scenaristul, colegii actori. Fiecare detaliu are însemnătatea sa. Este un puzzle atât de mare, în care fiecare piesă are rostul și importantă ei. Dacă ar fi să mărturisesc un secret, atenția la detalii este genul acela de piesă care poate face diferența.

    Când ești mulțumit de ceea ce faci?

    Este că un carusel, o călătorie în care întâlnești, deopotrivă, și suișuri și coborâșuri. Sunt momente în care faci un pas în spate, tragi aer în piept și privești mândru la tot ce ai reușit să întreprinzi. Există, totuși, și momente în care te lași prins în agitația cotidiană, și simți că niciodată nu este suficient de bine. În momentele acelea, perfecționismul după care îți ghidezi toate acțiunile pare străîn lumii în care trăim.

    Personal, nu sunt niciodată mulțumit, căci în felul acesta nu mă opresc niciodată.

    Care sunt greutățile pe care le întâmpini și cum treci peste ele, cum le rezolvi? Ce ți se pare cel mai greu în meseria asta?

    Am avut grijă că oamenii din jurul meu să fie principal mea forță și asta mă face să depășesc greutățile mult mai ușor. Am avut parte de persoane care mi-au oferit sprijin necondiționat.

    Problemele sunt, ce-i drept, de multe tipuri. Iată de exemplu, când activezi în spațial independent și încerci să faci ce îți place fără să te gândești la bani, fix banii devin o problema, unul dintre cele mai mari impedimente. E foarte greu să găsim susținere, mai ales din partea statului. E ca și cum nu am exista.

    Care sunt actorii amatori care crezi că oricând ar fi putut fi actori „cu acte în regulă”?

    În momentul în care iei contact cu artă teatrală și devii pasionat de această, singurul impediment care poate interveni în demersul de a deveni actor cu acte în regulă, cum spuneți voi, este terminarea celor 3 ani de facultate.

    Printre elevii școlii noastre sunt foarte mulți care, după părerea mea și a colegilor mei, ar putea oricând să înceapă o carieră, căci talentul există cu desăvârșire.

    [gallery columns="2" link="file" size="large" ids="5262,5261"]

    Scena de teatru independent te ogligă la o relație mult mai directă, oarecum mai intimă cu publicul. Poate fi acesta un factor de risc?

    Într-adevăr, relația  cu publicul este una apropiată, aș putea spune chiar intimă. Eu consider că exact acest amănunt face diferența, și ne ajută să ajungem acolo unde ne dorim. În niciun caz nu este un factor de risc. Ne scoate în evidență și delimitează cumva cele două lumi, a teatrului clasic și a spațiului independent.

    Noi încercăm să umanizăm teatrul și încercăm să îl aducem mai aproape de oameni, cumva și la propriu și la figurat. Există momente când spectatorii noștri ne simt respirația pe scenă, sunt în aceeași lumina cu noi și totul iese foarte bine. În niciun, dar niciun caz acesta nu este un factor de risc, ci minunea care ne aduce mai aproape.

    The post Florin Frățilă: „Actoria este viață” appeared first on .


    0 0

    Femeile care au schimbat istoria răspunzând la telefon

     

    „Alo, centrala? Faceți-mi legătura cu....” Astfel debutau conversațiile telefonice la sfârșitul secolului al 19-lea și o bună parte din secolul 20, în cea mai mare parte a lumii care beneficia de revoluționara descoperire a „telegrafului fără fir”. Astăzi, când telefoanele mobile sunt la îndemâna tuturor, iar comunicarea la distanță, simplă și eficientă, ne este greu să ne imaginăm timpurile când operatorii telefonici comutau legătura manual pentru a face legătura între două persoane care voiau să folosească telefonul. Astăzi, dacă telefonul este în perfectă stare de funcționare, auzim limpede vocea de la celălalt „capăt al firului”. Însă, pe vremuri, conversațiile erau bruiate de tot felul de zgomote, astfel încât până târziu se foloseau variate adaptări lingvistice pentru a fi siguri de faptul că mesajul este corect. Să ne amintim de cei care pronunțau „șepte” în loc de „șapte” la telefon, pentru a nu se confunda cu cifra care o precede.

    În ianuarie 1878, George Willard Croy devine primul operator de telefonie angajat la compania Boston Telephone Dispatch. Angajarea bărbaților tineri pentru o astfel de slujbă avea în spate o istorie: majoritatea celor care lucraseră în telegrafie erau bărbați, iar eficiența lor fusese dovedită. Nimeni nu știa încă și nici nu își imagina faptul că telefonia era o treabă cu totul diferită și presupunea alte aptitudini. Au trecut doar nouă luni până când companiile de telefonie din acea vreme au realizat că tinerii bărbați erau, în mare majoritate, incompatibili cu o astfel de slujbă, prin temperament și structură psihologică. Răbdarea față de clienții mai nervoși nu era punctul lor forte, făceau fel de fel de glume și farse celor care sunau la centrală, iar de multe ori limbajul era de neacceptat în interacțiunea cu clienții. În această situație era clar că e nevoie de o schimbare astfel încât însuși Alexander Graham Bell, inventatorul telefoniei, a decis, la 1 septembrie 1878, să o angajeze pe Emma Nutt, femeia care a făcut istorie răspunzând la telefon. La câteva zile, i-a urmat sora ei, Stella și treptat aceasta a devenit o meserie în care lucrau exclusiv femei. Existau foarte multe avantaje în această decizie: femeile erau mai blajine, întotdeauna politicoase și răbdătoare chiar și cu cei mai grosolani clienți, erau eficiente și nici nu beau bere în timpul programului. Și încă un factor determinant: costurile cu angajații erau considerabil reduse, pentru că o femeie primea un sfert până la jumătatea salariului pe care-l câștiga un bărbat.

    Însă telefonistele nu aveau o meserie ușoară și era necesară întrunirea unor criterii draconice pentru a fi acceptat într-un asemenea post. Pe lângă faptul că era nevoie să răspundă rapid, eficient și cu curtoazie celor mai dificili clienți, o telefonistă trebuia să aibă o anumită înălțime și greutate și o lungime standard a brațului pentru a face corect legăturile. În Statele Unite, erau angajate ca telefoniste femeile nemăritate, cu vârste între optsprezece și treizeci și șase de ani. Ținuta trebuia să fie una sobră, impecabilă, deși niciun client nu le putea vedea. Li se cerea să adopte o poziție corectă pe scaun, cu spatele drept și să stea astfel vreme de opt ore, fără posibilitatea de a schimba vreo vorbă între ele. Bineînțeles că nicio femeie care vorbea cu accent străin nu putea fi angajată.

    În numărul din 28 mai 1922 al ziarului The New York Times, într-un articol scris de o telefonistă care a dorit să-și păstreze anonimatul, se spunea: „Nimeni nu-și poate ascunde adevăratul caracter față de o telefonistă”. Aceasta pentru că, prin însăși natura meseriei lor, telefonistele puteau asculta conversațiile private. „Niciun curs de sociologie sau psihologie din liceu nu m-a învățat vreodată mai mult despre comportamentul uman decât anul pe care mi l-am petrecut spunând numărul, vă rog, în medie de 120 de ori pe oră, timp de opt ore pe zi și uneori și noaptea”.

    Cum arăta o zi de lucru a unui operator de telefonie? Ne putem imagina citind confesiunea telefonistei americane anonime, din anii 20. Unii clienți deveneau nervoși când liniile erau ocupate, iar furia lor se revărsa bineînțeles pe telefonistă. „Probabil că stai acolo și citești. Știu ce, Război și pace. Vreau să vorbesc cu managerul să te reclam!”, spunea unul. Mulți bărbați vorbeau cu centralistele cu o țigară în colțul gurii și se înfuriau când nu erau înțeleși corect. Femei singure confundau telefonista, pe care nu o cunoșteau, cu o veche prietenă astfel încât îi spuneau întâi povestea vieții și abia apoi numărul la care doreau să vorbească. Persoane care nu cunoșteau bine limba engleză sunau cu diverse cerințe așteptându-se să fie înțelese – cine știe cum. Existau bineînțeles și mulți copii fascinați de zgomotele ciudate care se auzeau din receptor. Telefonul era o jucărie foarte interesantă. Operatorul, supervizorul și managerul se mobilizau și zeci de minute încercau să convingă un copil de câțiva ani să nu mai țină linia ocupată.

    Telefonista americană își amintește și de noaptea în care Warren Harding a fost ales al 29-lea președinte al Statelor Unite. „Aș vrea să informez pe toată lumea că alegerile nu sunt supervizate de telefoniste. Am fost de serviciu, la centrala din New York, în noaptea când Harding a fost ales președinte. Până dimineața a trebuit să dau tuturor celor care au sunat asigurări că nu am informații din interior și va trebui să aștepte până dimineața pentru a afla rezultatul alegerilor”.

    Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care s-au făcut eforturi să se treacă la comutarea automată a apelurilor. Chiar dacă telefonistele dobândiseră un statul special și atipic, conversațiile trebuia să rămână private, iar costurile afacerilor din telecomunicații să scadă. Progresul nu putea fi împiedicat. Cu toată nostalgia față de persoana care întrunea atât de multe roluri – de la psiholog și serviciu de urgență până la alinare pentru suflete singure – telefonistele au fost înlocuite de servicii performante, automate.

    Astăzi, ni se poate întâmpla ca, după ce am format diferite combinații de taste și ne-am spus problemele unor roboți telefonici, să simțim nevoia interacțiunii cu o persoană, la celălalt capăt al firului virtual. Însă, ne bucurăm și de beneficiile progresului, chiar dacă acesta este inexpresiv și fără chip.

    The post Oameni de meserie (V) – Telefonistele appeared first on .


(Page 1) | 2 | 3 | newer